La un pas de fericire(vol. 2)

Regăsire

La două saptamâni după revelion Sebastian a început să primească iar mesaje de amenințare , pe semne că Daniel nu și-a uitat razbunarea ,și ca acesta este doar începutul . În acest timp în SUA Antonia trăia bine din punct de vedere material , dar era distrusă sufletește . De când era în SUA aceasta slabise aproape 20 de kg din cauza stresului , iar zambetul acela luminos îi dispăruse de pe chipul cu ochi albaștri . Dar într-o zi inevitabilul avea să se producă: Daniel și-a lăsat pistolul lângă Antonia și s-a dus să-și facă un duș . Însă după ce a ieșt de la duș a vazut-o pe Antonia cu pistolul îndreptat spre el.

-Antonia , stai nu apăsa pe trăgaci ...

-Cel mai frumos moment din viața mea a fost să văd cum dușmanul meu e pe moarte . Eliberază-mă !! țipă cu putere

-Nu!! Nu trebuie să te....prea târziu Antonia apăsă pe pistol iar glonțul îl nimerise și Daniel căzu ca lat jos .

Când văzuse în ce belea a intrat , i-a toți bani pe care Daniel îi avea și fugi în țara ei natală , gândindu-se că e singura scăpare . A renuțat la actele false și folosise cele originale . Ajungând la aeroport aceasta avea pregătit biletul ,și pașaportul și se îmbarcă în avionul uriaș și alb cu numele firmei în culoare neagră.

*

Acasă , părinții Antoniei erau distruși trecuseă deja 4 luni de la dispariție dar nimic , parcă ar fi intrat în pământ . În aceste luni, acțiuniile scăzuse considerabil și firma era aproape de faliment . Fiecare își îneca amarul în lacrimi și alcool , mai ales Sebastian ,care nu o putea uita și mereu avea sticla de vodkă lângă el când se uita la pozele cu ea și îi citea jurnalul . Uneori viața este nedreaptă și atunci când iubim pe cineva prea mult trebuie să-i dăm drumul .Întotdeauna oamenii se întreabă „dar cu ce am greșit ?" , „de ce eu și nu altcineva?" și multe alte intrebări al căror răspuns nu v-a fi găsit nicoidată ...Uneori soarta cea mai grea este pierderea propiului copil , este un foc pe sufletul tău de mamă s-au de tată . Așa erau și părinții Antoniei , speranța lor murise odată cu anul nou. Și lacrimiile amare apăsau corpul lor de oameni precum 1000 de cuțite în inimă . Mereu omul se întreabă :"Dar care e cea mai mare durere din lume ?" la care un răspuns veni cu puține lacrimi :"Pierderea propiului copil".Cel pe care l-ai crescut cu atâta iubire și dragoste șază rece într-un sicriu în pământul rece și reavăn sau în cazul de față răpit în țări străine de către un dușman periculos . Din păcate aceste sentimente l-au copleșit pe tatăl Antoniei și gândul că nu-și va mai vedea niciodată fata și inima lui a cedat pe 21 ianuarie .Rămasă văduvă,mama Antoniei împreună cu Robert , și-au cumpărat o casă mică lângă un cartier sărăcăcios , iar grandiosul palat în care stăteau a fost abandonat și lăsat în voia sorții .

**

Ada a fost la fel de afectată de dispariție ca și fratele și părinții Antoniei . Dar mai afectată a fost când a auzit de moartea tatălui Antoniei care era un om bun ,cinstit și onest și zicea mereu de când s-a întâmplat necazul :"Acum se poate odihni în pace ,bietul de el".Lacrimiile pe care le avea ea , ca și prietenă, nu le avea mai ninmeni din jurul Antoniei în afară de neamuri . Dar într-o zi de iarnă liniștită , a luat poza ei și a început să verse lacrimi amare pentru soarta pe care o avea Antonia , când un boncănit în ușa mare de lemn maronie se auzi ,și ca arsă și fugi spre a deschide ușa . Cand o deschise ,vazuse un domn înalt cam trecut de 18 ani care îl mângia pe bătrânul câine Ricky

-Bună ziua dvoastră sunteți stăpâna lu' Rickuță ?

-Desigur , dar dvoastră cine sunteți ?