Hogwarts reunion

Capitolul 2- Limba-de-o-tona

Un zumzet se auzea interminabil pe fundal ca și când ar aspira. Harry se trezi în acea dimineață, mult mai devreme decât era obișnuit. Pipaind băbește prin întuneric, acesta reușii să își pună ochelarii, fără de care era parțial orb, nevăzând nimic clar. Se uită în dreapta lui unde Ginny încă dormea. Harry se sculă în capul oaselor și ieșii din cameră. Aprinse o lumină de veghe pe hol și se îndreaptă în direcția sunetului. Cunoscându-și extrem de bine propria casă, Harry reușii să ajungă în fața camerei lui James, și în acelaș timp, din locul de unde proveneau sunetele. Harry apucă ușor clanță și deschise ușa, făcându-se neauzit pentru fiul său. Acesta stătea sub pătura de sub care se vedea o lumină strălucitoare, semn ca era încă treaz și cu siguranță făcea ceva ce nu îi era permis.

-Haide, haidee. Trebuie să existe ceva care să mă ajute! O vraja, o poțiune, ceva! Auzi Harry de sub plapumă. În cea mai mare liniște, Harry scoase bagheta din buzunar (vrăjită sa fie elastică să nu se rupă noaptea), făcu o vrajă de descoperire, și putu sa își vadă fiul înconjurat de o groază de cărți, pergamente pătate, o calimară, o pană de scris într-o mână și bagheta sa magică în cealaltă... Și cel mai important, cartea interzisă pentru copiat(Care deși era interzisă, îți arată toate răspunsurile odată ce scriai o întrebare).Desigur, James nu își văzuse tatăl. Continuă să vorbească singur.

-Nu știu cum era profesorul Plesneală, pe vremea tatei, dar dacă profesorul Perkins mă prinde fără temă, zbor de la Hogwarts cât ai zice "mătrăgună". Oh haide, care e antidotul pentru "limba-de-o-tonă"?!

În acel moment, James începu sa murmure niște cuvinte nu tocmai frumoase despre unchii lui, frații gemeni, Fred și George. Cei care inventaseră această poțiune.

-Câteva picături de sânge de homar cu cap explozibil, spuse Harry.

-Ah, mulțumesc! Spuse James începând să scrie, când realiză că, să audă voci care îi dau răspunsuri la întrebările de la teme, nici măcar în lumea lor nu e bine.

Scoase capul de sub plapumă pentru ai întâmpina privirea severă dar totuși blândă a tatălui său. Cicatricea lui strălucea ușor pe la lumina reflectată a baghetei lui James.

-T... T... Tată! Strigă acesta într-un final. Ce faci aici?

-Este casa mea, îi zâmbii Harry. De ce ești treaz la ora asta? Întrebă acesta.

James se fâstâcii. Știa că nu mai are nici un rost să încerce să ascundă pergamentele și ce îi rămăsese.

-Păi...În câteva zile trebuie să mergem pe aleea diagon să luăm materialele de școală, răspunde ușor James. Dacă nu răzbat cu tema asta până atunci, adio anul III! Cărțile și materialele de anul II ale mele sunt, termină el de spus posac. Harry se așează lângă el punându-i o mână pe umăr.

-Haide, îl îndeamnă acesta, strânge astea și culcată-te. Te voi ajuta mâine cu tot ce ai nevoie!

James îi zâmbii tatălui sau și îl îmbrățișă. Harry ieșise din camera lui James nu înainte să îi ureze un somn liniștit. Ajuns în camera lui și a lui Ginny, văzu ca aceasta nici nu se clintii, fiind prinsă într-un somn adânc. Harry se întinse în pat, își baga iar bagheta în buzunar, își puse ochelarii rotunzi, cu rame subțiri pe dulăpiorul aproape prea încărcat de lângă partea sa de pat. Se întinse, închizându-si ochii, căzând într-un somn adânc și liniștit.

*

Harry simții ceva pe care-l apasă pe piept, mai mult decât ar fii făcut-o plapuma. Deschise ochii brusc și văzu o o silueta mica și verde deasupra lui, care îi întorcea privirea. Își întinse mâna să ajungă la ochelarii săi dar creatura micuță deja ii fixa pe nas. Imaginea prinse contur și îl văzu pe Dobby stand deasupra lui.