Music for inspiration

There can be miracles

am facut-o din nou. am scris la ora 12. defapt, e deja trecut. scurt si la obiect: asta e ultima postare. inainte sa-mi sariti in cap, e ultima pana plec in excursie adica maine, ca e trecut de 12. vineri mai exact. asta inseamna pauza de la scris si timp sa-mi mai pun ideile din minte in ordine, ceea ce e cam imposibil, da na.

povestea e dupa melodia There can be Miracles - Whitney Houston and Mariah Carey propusa de virusel . astept propuneri de melodii, comentarii de bine, de rau, toate sunt acceptate. pana la urma criticile te ajuta sa devi mai bun, nu laudele. sper sa va placa.

un sfat inainte daca tot ati citit tot ce am scris aici: cititi cu toate semnele de punctuati, adica daca sunt trei puncte, faceti o mica pauza. anuntati-ma daca am reusit sa fac povestea suficient de emotionanta ca sa scot macar o lacrima de la cineva, ca de la mine am reusit :))

@};-

*

- Mi-aş dori să mori!

- Nu atât de tare cât vreau eu să dispari de pe faţa pământului.

- Dacă ai muri, nici măcar o amărâtă de floare nu ţi-ar aduce nimeni.

- Ce te face să crezi că ţie ţi-ar aduce cineva?

- Faptul că mă iubeşte toată lumea?

- Te urăsc! Eşti doar un porc egoist care crede că ştie tot!

- Măcar eu nu mă iau de oameni nevinovaţi care nu mi-au făcut nimic! Şi şti ce? Eu te urăsc mai mult!

- Ba nu! Eu te urăsc de 10 ori mai mult!

- Şi eu de un milion de ori mai mult!

- Ba nu!

- Ba da!

- Nu!

- Da!

- Încetaţi! Amândoi! Sunteţi mai răi decât copii mici!

- Adam are dreptate! De ce trebuie să vă certaţi de fiecare dată când vă vedeţi?

- El începe!

- Ea începe!

- Vedeţi? Nu e vorba despre cine începe, ci de amândoi. Eu şi Sam ne-am săturat să facem pe arbitri ca să nu vă omorâţi între voi.

- Dacă ne-aţi lăsa să ne omorâm, n-aţi mai avea grija noastră.

- Pentru prima dată, sunt de acord cu ea.

- Mulţumesc.

- Dar nu-ţi face un obicei din asta.

- Cine a zis că-mi fac un obicei?

- Hei! Nu începeţi din nou! Dacă mai întârziem o singură dată la istorie, o să avem probleme. Tu mai băgat în chestia asta şi tu o să mă scoţi, aşa că mişcă-te mai repede la oră.

Sam m-a luat de mână şi a început să mă tragă, mai degrabă să mă târască, spre istorie.

- Lucrurile nu vor rămâne aşa, Bolton! i-am strigat peste umăr.

- Alex!

- Gata, vin, vin, nu te mai agita atâta.

- Fi sigură de asta, Flake! mi-a strigat înapoi

- Când o să încetaţi?

- Niciodata!

- Alex...

- Nicio Alex!

Am plecat furioasă spre locul meu. Grozav, nici măcar nu mi-am luat istoria, încă am algebra cu mine. Ce bucurie...