Horror storyes VS Our Power

Capitolul 2 - O noua viata

•Daisy•

Elodia a intrat in cel mai mare cort împreuna cu noi și a început sa ne povestească faptul ca și ei i s-a întâmplat acelas lucru in timpul in care era vie... da, e o fantoma. La fel ca și... toate celalalte...

-Trebuie sa le învingeți pe toate cu noile voastre puteri! Toti aveți acum, dar le veți descoperi abea când o persoana Draga vouă va avea de suferit, așa ele se vor trezi. Dacă nu reușiți sa le distrugeți pe toate, Ve-ți muri, Ve-ți deveni ca mine, și sunt foarte sigura ca nu vreți sa fiți decât un suflet pierdut care rătăcești prin lume... care nu poate face nimic. Acum dacă cineva da buzna in cort vă va vedea doar pe voi, nu și pe mine. Voi, pentru ca sunteți meniți sa luptați pentru distrugerea fantomelor corupte de moarte, ma puteți vedea. Din cauza ca nici eu nu mi-am acceptat moartea sunt Dușmanul vostru. Va rog, trebuie mai intai sa va ajut ca apoi sa ma distrugeți! Nu va vreau fantome! Sunteți prea tineri pentru moarte!

-Dacă și tu le-ai distrus, atunci de ce mai exista? A întrebat Ayato.

-Ele se întorc după moartea ucigașului lor... mereu o vor face. Cele mai puternice pot sa facă lucruri rele ființelor vii și obiectelor din lumea voastră! Trebuie sa faceți copii, cărora sa le împărtășiți puterea. Dar este o șansa de 40% sa primească puterea, iar aceasta scade dacă unul dintre părinți nu o are. Câțiva copii pe an apar cu acest dar malefic, dar... mulți mor din cauza ca e prea mare. Ah, am uitat! Dacă va folosiți prea mult puterea atunci Ve-ți pierde lupta, mai exact... sufletele.

-Nu vreau, nu vreau sa am aceasta putere! A spus plângând Mary. Asy are cele mai multe șanse sa moara! Ea și-a dezgropat prima darul!

Avea dreptate. O lacrima cristalina i-a ieșit subtila din ochiul ei drept și o alta din ochiul stâng. Oh, urasc sa o văd când plânge! Are o fata de cățel plouat!

-Nu, nu va speriați! Spuse Elodia. Nu veți muri! Voi avea eu grija de asta!

-Atunci totul e bine! Avem un ghid sau ce~~~~am fost întreruptă de Elodia.

-Da!

A urmat o liniște stânjenitoare.

-Care? Am întrebat eu intr-un moment dat.

-Ah! Nu sunt sigura! E in mormântul meu!

-Ai un mormânt?! Am întrebat noi toti in cor.

-D-Da... dar e in... rai...

-NU MAI MERG! A spus Anastasia.

-Daisy, Vino doar tu!

-Bine. Prieteni, așteptați-ma!

-Eu te voi aștepta chiar dacă e pana la moarte! Mi-a soptit Zen la ureche.

-Lingușitorul naibii! A spus Anastasia.

-Chiar ca. Și am început sa rad.

-Haha. A spus umpic supărat Zen.

-Hai, Zen, nu fi și tu așa!

-Mda, bine...

-Hai!

Elodia m-a luat de mâna și a spus o incantație ciudata, parca in alta limba.

Imediat ce a terminat-o, am ajuns in rai... la propriu. Totul era... alb... era îngrozitor. Nuanțe de alb și de gri. Par șaten, brunet sau blond... nu prea erau alte culori... roscat, albastru, verde... cred ca e un păcat sa te vopsești... îmi e frica sa injur acum, poate voi dispărea... nu știu... îmi e pur și simplu frica...

-Vezi sa nu Înjuri! Mi-a soptit Elodia încât sa aud doar eu.

-La asta ma gândeam și eu...

-Bine. Uite, într-acolo!

Am ajuns la mormântul ei. S-a dezgropat singura... acolo era o carte veche dar care arată ca și o carte legendara de vrăji. Și-a îngropat trupul la loc după ce mi-a dat sa țin cartea in brate.

-Hai! A spus după ce a terminat.

M-a prins din nou de mâna spunând alte incantații in alta limba.

-ASY!!! A spus Anastasia plângând când am ajuns.

-Ce ai pățit mai fata?! Spun eu nedumerită.

-A trecut o luna de când ai plecat!! A spus ea plângând. Acum toti ne-am găsit puterile!!

-Po-Poftim?! Am lipsit decât o ora!

-A trecut mult mai mult aici!

-Am uitat sa spun și asta... ce aveți cu mine?! Sunt bătrâna! Uit chestii!

-Eu te iert! Spun eu calma.

-NOI NU! CREDEAM CA AI ÎNJURAT ȘI AI MURIT SAU CEVA DE GENUL! A spus Zen nervos. Țipa. Aproape ca mi-a spart timpanele.

-Zen, opreste-te! Gata! Am ajuns cu bine! Nu te mai agita! Sunt vie!

-Bine... a spus el încercând sa-și stăpânească furia.

-Așa.

-S-a dus dracu o luna din vacanța! A spus nervoasa Anastasia.

-Nu-i nimic! Elodia? Am spus eu.

-Ce e?

-Cam cat timp aproximativ va dura sa eliminam toate fantomele? Vom avea probleme la școa-

-Da, va dura mai mult decât credeți.

-Cam cat? Întreabă Zen.

-Nu știu, depinde de puterea voastra!

~Prima zi de școala~

Am visat ca prietenii mei au murit și m-am sinucis din cauza acestui lucru. Nu este bine ce mi se intampla! Trebuie sa... fac ceva... probabil se va intampla ce visul mi-a transmis... sau... nu știu! Dar îmi e frica!

M-a trezit alarma, ceea ce înseamnă ca a reînceput școala!

-Doamne, nu vreau sa ma trezesseeesssc!!

-Marș la școala! Spune mama.

-Pft, mămico... spun eu adormita.

-Hai ca trebuie sa fac curat! Spune ea suparata.

-Offff, bineee...

Ma spal, ma îmbrac și plec la școala.

A fost o zi normala. Din păcate nu tot timpul. Pe drumul spre casa mergeam cu toti prietenii mei, Mary, Sasaki, Anastasia, Zen și Ayato.

-Uite o pisica! Spune Mary. Doamne, ce draguta e!

Pisica era Galbena cu portocaliu. Semăna cu Garfield din desenele acelea animate.

-Adorabil... spune Ana făcând pași înapoi. Ea este alergică.

Sasaki prinde pisica și i-o da lui Mary.

-Uite!

-VAI! Spune Mary incantata.

-Mmmmbunaaaa. Spune o voce dulce.

-Ați auzit și voi? Intreb eu.

-Cine a vorbit? Întreabă Mary.

-Mmmmeeeeeuuuu, pisicaaaa! Mi-e foameeeeee sa stiiiii!

In acel moment am tresărit.

-PISIIII, TU VORBESTI?! Spune Mary.

-Nu, doar ți se pare... LOGIC CA VORBEEESCC!

-E clar, te păstrez. Spune ea.

-Oh, doamne, Copile, de ce faci asta?! Poate e blestemata! Spune Ana.

-Nu-mi pasa! Spune Mary fericita, zâmbind.