Vise

37 4 1
                                    

Micuta sclipire de roua a cazut incet,
Aburul cenusiu se asterne peste lacul inghetat
cu amintirile plapandei flori -
Ea e departe,
Zbuciumandu-se-n zumzetul viselor pierdute...

Frunzele spalate cu roua cristalina
se deschid, trezind natura din visare -
Razele albe ale lucitorului maiastru,
mangaie gingasele ramuri ale arborilor -
Ploaia arunca lacrimi amare
peste sangerandu-i-le ganduri.
Totul se pierde in ultimile-i sperante,
Totul se cufunda in tacere.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Apr 22, 2014 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

ViseUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum