Relație la Distanță ( Cristi și Vlad Munteanu FF )

Capitolul 5 - Situație Rușinantă

Lectură plăcută dragilor! Mulțumesc pentru cei 63 de ochișori! Sper să vă placă! Nu uitați să vă uitați la ultimele cuvinte. Pupici!

"Ioana e o companie super bună. E treabă și mai ales e sociabilă. Are curaj iar asta mie îmi place la nebunie! ,,aha deci îți place de ea,, tu să taci! Of, de ce doamne mă cert cu mine? Gândurile mele sunt deodată întrerupte de șoferul care oprește mașina. Vine spre noi și ne spune că..."

Delia pov:

Stăteam bine mersi în treaba mea uitându-mă pe geam când aud o voce de bărbat. Era șoferul care ne-a spus că am ajuns la cabană. Mă uit în dreapta mea pentru a observa mai bine clădirea însă fix în acel moment se uită Vlad la mine. Cred că acum o să fie din ce în ce mai ciudat să purtăm o conversație normală. După această întâmplare el își întoarce imediat privirea spre cabană. Coborâm și ne luăm bagajele. Odată ajunși în ,,recepție,, pentru că e mai mult o cameră cu câteva fotolii, o masă cu un televizor și o masă unde cred că ar trebui să stea cineva pentru prelua comanda. Însă nu era chiar așa. Presupun că erau într-o pauză sau pur și simplu pe acea persoană o cheamă natura (dacă știți la ce mă refer ). Așa că stăm ceva timp. Norocul meu este că m-am așezat pe un fotoliu ca să nu stau în picioare sprijinită de un perete, să nu mai spun că dacă aș fi facut-o probabil arătam ca un cățeluș plouat. Dar nu, m-am așezat și fix atunci Ioana se pune lângă mine.

Ioana: Ce face fata? *zice așezându-se*

Eu: Eh, nu prea bine.

Ioana: Cum?! E posibil așa ceva?? Nu nu nu! Asta trebuie să fie o eroare!

Eu: După fața mea nu prea cred că vrei o eroare în umăr! *și mă uit la ea cu o față de ,,te omor,,*

Ioana: Da, cum zici tu. Dar mă rog, ce ai pățit?

Eu: Știi, nu prea vreau să vorbesc despre asta într-un loc cu mulți oameni. *zic eu deja uitându-mă în stânga și dreapta dacă m-a auzit cineva*

Vlad pov:

Stăm în camera asta de ceva timp și sunt al naibii de plictisit. Cristiano e prea ocupat în telefonul lui. Cum de nu s-a plictisit făcând asta tot drumul. De fapt mda, a vorbit cu Ioana tot drumul. Sincer, mie îmi era frică să mă uit în stănga la Delia. Am făcut-o doar de două ori pentru că nu voiam să mă vadă în mod special ,,ba evident că vrei, să te bage în seamă,, nu tu din nou, ieși din mintea mea, îmi provoci numai probleme ,,cum zici tu, dar trebuie să vorbești odată cu ea"

Deodată le aud pe Ioana și Delia cum vorbesc. Da da, știu povestea că nu e bine să te bagi în treaba altuia. Nu-s băgăcios de fel dar mă omoară curiozitatea. Așa că îmi elimin toate gândurile și încerc să mă concentrez. Nu am auzit foarte bine, dar am prins cât de cât ideea. Delia nu se simțea prea bine și nu voia să vorbească despre chestia asta cu multe persoane în jurul ei deci ,,fără deci,, TACI! Concluzia e că Delia are o problemă mai ,,finuță" care trebuie discutată darrr, nu vrea să discute decât cu persoanele de încredere. Moamă ce minte de Einstein am (la mișto)! Pun pariu că e vorba despre mine. Eh, asta este. Probabil singura chestie e că nu vrea să fiu prin preajma ei. Sunt sigur.
Deodată văd o femeie care vine cu niște chei și o foaie.

Dna: Bună copii! Hai să terminăm asta rapid. Vă dau cheile și după semnați o foiță în care dacă distrugeți ceva, că na, sunteți adolescenți, voi trebuie să plătiți.