Relație la Distanță ( Cristi și Vlad Munteanu FF )

Capitolul 6 - Lacrimi în ploaie

Lectură plăcută dragilor! Sper să vă placă! Mulțumesc mult mult pentru 100 de ochișori! Sincer, nu mă așteptam decât la 10-15 MAXIM! Nu uitați să vă uitați la ultimele cuvinte. Pupici!

,,Mai aveam puțin și adormeam însă, telefonul îmi sună. Văd că pe ecran scrie numele Ioanei. Răspund imediat pentru că nu știu unde e și deja îmi fac griji.

Eu: Alo! Ioana unde ești!

Ioana: Delia! Vin-o acum!

Eu: Unde ești!!

Ioana: Uhm, nu prea știu.

Eu: Cee!!

Ioana: Păi am vrut să mă plimb cu Cristi prin pădure și ne-am cam pierdut.

Eu: Și după?

Ioana: Păi...''

Cristi pov:

De ce doamne am vrut noi să ne plimbăm într-un loc mai ,,îndepărtat"? ,,ce mă întrebi pe mine, tu ești de vină,, AMÂNDOI!Acum am sfârșit în pădure pierduți și na, pentru că suntem în pustietate ,,avem semnal".

Eu: Uhm da, cred că ne-am pierdut.

Ioana: Oare? Îmi pare rău că te-am pus în situația asta...

Eu: Și mie îmi pare rău că am vrut să mergem mai departe!

Ioana: Nu, mie...

Nu apucă să zică nimic că eu o îmbrățișez. O țin puternic la pieptul meu. Îi pot simți respirația sa agitată, timidă, speriată. Simt cum o lacrimă îi curge pe obrazul ei catifelat. I-o șterg și mă ia de mână. Ne uităm preț de câteva secunde în ochi când auzim o voce de bărbat.

X: Opa! Ce avem noi aici?

Ioana: Cristi.. *și se dă în spate până ajunge lipită de corpul meu*

Cristi: Ioana te rog, stai aici.

X: Nu vă îndepărtați, nu se va întâmplă nimic!

Ioana începe să plângă. O iau de mânâ și fugim amândoi. Nu ne interesa ce cale luăm, tot ce era important era să fugim mai departe de persoana aia ciudată. Alergam ca nebunii, dar nu-mi păsa. Mă simt bine lângă ea. Brusc mă trage de mână făcându-mi semn să mă opresc.

Eu: Ești ok?

Ioana: Nu știu. Nu-l mai văd. Cred că ne-a pierdut urma.

Eu: Off, îmi pare așa de rău.

Ioana: Asta este, se mai întâmplă să aj și greutăți în viață.

Eu: Crezi că avem semnal?

Ioana: Nu știu, stai. *și își scoate telefonul din buzunar* Da, avem, o doamne, trebuie să o sun pe Delia.

Delia pov:

De ce doamne s-au gândit că ar fi bine să se plimbe într-o pădure? ,,de proști,, du-te undeva!