1

1 0 0
                                    

Fiecare dimineață e la fel,exceptând asta. Este destul de răcoare pentru o zi de vară.

Astăzi este diferit. Fac bagajele de cinci minute gândindu-mă dacă îmi va fii dor de acest loc sau nu.

Sunt multe amintiri,care mă apasă pe suflet.

-Anastasia,coboară jos! Vocea mătușii mele mă scoate din gândurile mele profunde . Înaintez spre ușă,mă întorc pentru ultima dată către camera care mi-a fost refugiu 15 ani ,îmi șterg lacrimile cu dosul palmei și ies ușor pe ușă.

-Sunt aici,mătușă! Strig din capătul scărilor.

-Ești pregătită,Anastasia? Știu că ești supărată,dar nu avem niciun viitor aici . Mă mângâie ușor pe braț și apoi mă îmbrățișează strâns.

-Mătușă Adelle,mulțumesc că m-ai înțeles până acum,acum e rândul meu . Nu îți fă griji pentru mine,sunt și voi fii bine.

Și cu aceste cuvinte,ne urcăm în mașina . Îmi pun căștile pe urechi și las somnul să mă ia încet încet.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Sep 15, 2017 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

InceptionUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum