Jurnalele lui Rick

Capitolul 1 - Povestea

Cine putea crede?O zi asa de frumoasa de vara a anului 1900,unde soarele scalda orice privire si orice fir de par,dezmiarda iazurile,pielea fina a oamenilor.O dimineata magica.Zilele de vara au inceput...si sper ca nu se vor mai termina niciodata.O zi asa de fermecatoare,si eu, la ora asta,stau inca in pat.Iau ceva repede pe mine si ma pregatesc sa imi uimesc ochii de feeria cerului,a verii.Tata era in biroul lui,singur si tacut,mereu punand un plan la cale.Niciodata nu dadea gres,si nimeni nu il impiedica.Om cu mosie mare,puternic peste tara,cunoscut in tot oraselul Magical.Tatal meu era un om inalt,de 40 de ani,trecut prin viata,prin doua razboaie,om in toata firea cu capul pe umeri.Am pasit incet spre hol,asigurandu-ma ca nu atrag nimanui atentia,dar atunci apare cineva in fata mea si imi strica buna dispozitie.

-Rick,ce faci dragutule?spunea Marie,servitoarea cea mai de pret din bucatarie,luandu-ma de falci,ca intotdeauna.

-Stii?Chiar am treaba,Marie.Nu vreau sa te supar,dar vreau sa ies afara,am spus pe un ton destul de taios.

-Bine.Fie cum zici tu.Imi ramai dator.Paa!

            Mi-am dat ochii peste cap si am pornit mai departe imbracat in camasa alba ca spuma laptelui,cu pantalonii de abia calcati si cu pantofii din piele.Locuitor al mosiei Forbe.O mosie destul de mare,unde te poti pierde,unde oamenii sunt uluiti de cat de stralucitoare e casa pe timpul verii,eu fiind unul dintre ei.Eram atras asa de mult de vara,pentru ca imi dadea putere si viata,ma lasa sa fiu liber sa aleg,sa stiu singur unde ma indrept si unde mi-e calea.Am trecut de biroul tatei,cu atentie,insa el m-a simtit imediat.A zis:

-Fiule,pleci undeva?Chiar voiam sa vorbesc cu tine despre..

-Nu tata,doar sa ma plimb pana in gradina.Despre ce?!am zis mirat,stiind ca tata nu prea are timp de mine sau de alte ''lucruri minuscule'',cum ar fi servitoarele sau alte slujitoare.Doar planurile pentru salvarea orasului Magical.

-Rick,spune tata si isi da ochelarii jos.Vreau sa vorbim despre un nou musafir.

-Un nou musafir?am zis confuz.Despre cine e vorba,tata?

            Am reactionat ca ars,deoarece nu credeam ca o sa avem pe cineva,un musafir..in casa,in cealalta casuta,nelocuita de 10 ani..Oare cine era?

-Este vorba despre o fata care a fost orfana de la nastere si a venit in vizita in Magical,si cred ca ai putea tu sa ii arati orasul.Esti destul de potrivit pentru o ''intalnire''.Va veni in dupa-amiaza asta.Te rog sa te comporti frumos cu ea,este indurerata in fiecare clipa.Parintii ei sunt morti de la nastere,si ea are doar o singura servitoare.Te rog,fii calm si onest cu ea,a spus tata pe un ton calm,apoi zambindu-mi incetisor si continuansusi treaba,scriind cu un condei  din lemn,singura amintire de la parintii tatei inainte sa moara.

          Mi-am salutat politicos tatal,apoi inchizand usa mi-am continuat drumul ''relaxat''.De ce acum?17 ani si nimeni nu a venit la mosie niciodata.Uitandu-ma la ceas,am vazut ora 13:01.Trebuia sa astept femeia despre care era vorba.Auzind deja o trasura,am vazut din departare doi cai albi care straluceau in lumina soarelui,gemand si uitandu-se fericiti inainte.A asteptat in fata mosiei,atunci cand a aparut..ea.Era imbracata intr-o rochie pe corp pana la genunchi,apoi se revarsa usor peste picioare un voal orbitor de stralucitor.Avea parul roscat,ochii negri ca taciunii, si parfumul ei era unul special,de trandafir...Am ramas intepenit pentru un moment si apoi am privit-o cum servitoarea ei ii face onorurile.Atunci aparu Marie,mereu cand nu trebuie,si ma impinsese de la spate,zicand ca trebuie sa bag in seama domnita.I-am incuviintat,apoi mi-am aranjat camasa si am facut cativa pasi inainte.Musafira avea ochii pierduti,buzele rosii ca para focului si obrajii imbujorati.M-a privit in ochi,clipind incetisor.Am ajuns fata in fata cu ea.

-Ma bucur foarte mult ca ati putut ajunge,am spus sarutandu-i mana.

-Si eu ma bucur ca sunteti aici,domnule Forbe.Lasati-ma sa ma prezint.Domnisoara Catlin.