Cea mai Futută Zi [✔]

Ca orice altă zi futută, nu putea începe decât la cinci dimineața. Alarma colegei mele de cameră îmi disturbă visele erotice cu Căpitanul America,  fix când deveneau mai interesante. Tipa fute becul, îl aprinde, îl stinge, iar îl aprinde, zici că era mama care încerca să facă economie la curent. Pe la șapte fără, se cară în sfârșit. Și probabil credeți că am avut timp și eu să dorm până la șapte jumate că abia atunci trebuia să mă pregătesc de școală.

     Doar că eu am un drac în mine. Îi zice talent și se manifestă numai a-n pulea. Creierului meu cu numai cinci ore de somn la bord îi se părea că avea cea mai bună idee de până acum. Așa că mă târăsc din pat ca o omidă pe trei sferturi moartă, ajung la telefon și notez geniala idee. Până îmi pun în ordine gândurile, se face șapte jumate.

     N-aveam prea mult timp la dispoziție, așa că trebuia să aleg între a-mi încălzi laptele ca să-mi pun niște musli cu căpșuni sau să-mi fac un 3în1. Am ales întâia variantă. Mare greșeală.

     Prima cafea ratată.

     După un duș stupid de lung, de parcă aveam tot timpul din lume, și o sesiune de karaoke în duș pe toate piesele cu tentă sexuală pe care le cunoșteam, eram aproape gata de școală. Ca orice petardă care se respectă, îmi pun pe mine o fustă scurtă, un tricou decoltat și mă încalț cu niște platforme grosolane. Lucru pe care aveam să-l regret puțin mai încolo când urcam trei etaje ca să ajung la ora de engleză.

     Am defilat ca o capră veritabilă până la stația care e la un minut distanță de apartamentul meu. O stație mai încolo urcă o colegă (pe care o vom numi Gigica, din motive de siguranță), ne punem una lângă alta și începem să sporovăim juma de ora. Evident că am bârfit toți profesorii, și pe cei cu care nu aveam ore. Dacă cineva din liceu ne-ar fi auzit, cu nota întreagă la purtare nu scăpam. Nu că aș fi avut vreodată nota întreagă la purtare de când am nimerit în liceul ăsta.

     Din stația la care coborâm (pe care am s-o numesc Puțul lui Ceaușescu, ca să-mi protejez identitatea) până la noi la liceu sunt în jur de 4-5 tonomate magice care îți fac orice vrei de la cafea la ceai instant cu lămâie. Dacă mai făceau și o muie mă căsătoream cu unul. Îmi propusesem să-mi iau un cappucino cu vanilie. Aia e, platforme, decolteu, cappucinno cu vanilie. Pizdă basic până la capăt.

              Dar Gigica nu voia să întârzie.

   - Stai fată, că și așa întârziem. Ce mi-e două minute, ce mi-e cinșpe. Măcar pot s-o suport pe teacherino cu cafeina la bord.

     Așa îi ziceam profei de engleză. Teacherino.

     Gigica insistă și mă convinge să o urmez la clasă.

              A doua cafea ratată.

     Oricum întârziaserăm amândouă. Nici măcar teacherino nu era în stare să facă observații din prima zi de cursuri. Gigica, fiind o bulnagioaică fără precedent, se așează pe jumătatea populată a clasei, unde băncile sunt pline, lăsându-mi mie prima bancă din jumătatea nepopulată, unde stau doar vreo cinci fraieri ca mine.

   - Hello, teacher!

   - Hello, students!

   - We missed you.

   - I missed you too.

   - You look great

   - You too.

     Tirada de pupături în cur în engleză a durat până s-au plictisit colegii. Apoi au început să povestească fiecare, într-o engleză de baltă, ce a făcut astă-vară.