Ştiți bobocii ăia gata să înflorească? Ăia de îi pui în ghiveci pe lângă geam sau în grădină lângă vie? Nu, nu sunt ăia. De fapt am putea să-i asemănăm cu ei ca un fluture în cocon gata să iasă. Aşa sunt bobocii, timizi . Trebuie să aştepți până înfloresc, nu te grăbi cu ei chiar dacă îi sufoci cu apă şi căldură ei oricum ies când vor .
Prima săptămâna, ce să zic, o minciună!
Toți se dau pe lângă tine de parcă ar fi prima oară când îi vezi sau când te văd ei pe tine. Te întreabă dacă mergi la bal şi îți sugerează multe chestii, de parcă v-ați cunoaşte de o viață, te rog! Mă rog, adevărații prieteni rămân pănă la sfârşit şi prin sfârşit nu mă refer la sfârşitul liceului ci la sfârşitul vieții.
Vreau un nou început, o schimbare, vreau să mă simt de parcă ieri m-am născut şi mama m-a luat în brațe cu lacrimi în ochi.
Prima zi, cui îi pasă de directoare şi regulile ei pe tot anul când ai nişte persoane lângă tine care te întreabă, oricum, nu ceva care să-ți pese neapărat nici aşa nu îmi păsa, dar oricum îi preferam mai mult pe ei.
