Bryant Stokes n-a aflat nici pânã în ziua de astãzi care a fost
adevãratul motiv pentru care nu luam în serios propunerea lui.
Credeam cã îºi dã singur seama, fãrã sã fiu nevoit sã-i spun în faþã
ce gândeam despre oferta lui. Spuneam doar „Nu sunã rãu deloc”
sau „Cine ºtie? Poate într-o zi...”
– Ar fi locul ideal pentru tine, insista el.
De fiecare datã când Stokes deschidea subiectul, gãseam câte
o scuzã, dar reflectam întotdeauna la ceea ce-mi spunea. O singurã
promisiune mã ispitea: „Aici câºtigi experienþã într-un an cât
altundeva în cinci”.
Insistenþa lui mã nedumerea. Bryant era originar din Perth, din
vestul Australiei, ºi lucra în Statele Unite ca medic primar neuro-
chirurg. Ne înþelegeam excelent. Îmi spunea de multe ori:
– Ia spune, de ce nu vii tu în Australia la clinica noastrã universitarã?
Ar fi un loc ideal pentru tine.
Cãutam întotdeauna sã schimb subiectul.
– Mulþumesc, dar nu cred cã e chiar ce mi-aº dori.
Sau:
– Glumeºti! Australia e tocmai la celãlalt capãt al pãmântului.
Dacã începi sã sapi un tunel în Baltimore, ieºi în Australia.
– Sau te urci în avion ºi ajungi în douãzeci de ore, replica el
râzând.
– Ce sã caut acolo fãrã tine? încercam eu sã fiu evaziv.
Ceea ce mã neliniºtea cu adevãrat erau zvonurile despre politica
de apartheid a Australiei, despre care se spunea cã ar întrece-o pe
cea a Africii de Sud. Nu puteam merge în Australia, pentru simplul
motiv cã eram negru ºi politica de acolo promova societatea albilor
în exclusivitate. Oare Bryant nu-ºi dãdea seama de aceasta?
Aºadar, mi-am luat gândul de la Australia. Pe lângã faptul cã
existau aceste probleme de rasã, nu vedeam ce avantaje mi-ar fi
adus un an de specializare în Australia, în afarã de faptul cã era
interesant.
Dacã Bryant n-ar fi fost atât de insistent, probabil cã nu mi-aº fi
bãtut capul cu propunerea lui. Dar nu exista discuþie în care sã nu
lase sã-i scape câte o aluzie de genul: „Australia þi-ar plãcea, sã
ºtii”.
Planurile mele arãtau însã cu totul altfel. Dr. Long, care era
medic-ºef la secþia de neurochirurgie ºi totodatã mentorul meu,
mã asigurase cã puteam rãmâne la Johns Hopkins ºi dupã perioada
în care lucrasem ca intern.
– Aº fi încântat sã rãmâi la noi, îmi spunea el ori de câte ori
avea ocazia.
Nu puteam decât sã accept. Pentru mine era o perspectivã
strãlucitã. Baltimore devenise centrul universului.
Cu toate cã îmi luasem gândul de la Australia, ideea mã mai
obseda încã. Parcã nu putem merge nicãieri fãrã sã dau de cineva
care mã saluta cu un accent australian. De câte ori deschideam
televizorul, auzeam reclama: „Vizitaþi Australia! Vizitaþi þara ursului
koala!” Un post de radio a transmis chiar o emisiune specialã despre
Australia. Nemaiputând suporta, am întrebat-o în cele din urmã pe
Candy:
– Ce se întâmplã? Vrea Dumnezeu sã ne spunã ceva?
– Nu ºtiu, rãspunse ea, dar n-ar strica sã discutãm problema.
În minte îmi reveneau din nou îngrijorãrile trecute, îndeosebi
politica exclusivistã a albilor. Am rugat-o pe Candy sã meargã la
bibliotecã ºi sã caute câteva cãrþi despre Australia, pentru a ne
putea face cât de cât o idee. În ziua urmãtoare, am primit un telefon:
– Am gãsit ceva interesant despre Australia, începu ea.
Vorbea cu atâta însufleþire, încât nu m-am putut abþine sã n-o
întreb despre ce e vorba.
– Politica aceea care te neliniºtea... Ei bine, s-a zis cu ea.
Guvernul a abrogat legea în anul 1968.
Am tras aer în piept. Ce sã însemne toate astea?
– Poate cã ar trebui sã luãm în serios invitaþia lui Bryan, i-am
spus. Poate chiar trebuie sã mergem în Australia.
ªi am început cercetãrile. Ne însufleþeam tot mai mult pe mãsurã
ce citeam. Când am început însã sã discutãm cu prietenii, am
constatat cã ei nu erau la fel de încântaþi ca noi.
– De ce þineþi sã mergeþi tocmai în Australia? ne întrebã unul.
– Veniþi voi înapoi dupã o sãptãmânã! ne asigurã altul.
– Doar n-ai de gând sã-i faci una ca asta lui Candy! Nici aici nu
i-a fost prea uºor, darmite acolo, îmi reproºarã mai mulþi.
Nu mi-am putut ascunde o grimasã la auzul unor astfel de sfaturi
„prieteneºti”.
Candy era însãrcinatã ºi pãrea într-adevãr un act nebunesc sã
zbori tocmai acum la celãlalt capãt al lumii. Problema era cã
pierduse deja o sarcinã în luna a cincea cu un an în urmã; ar fi
trebuit sã nascã gemeni. Acum era din nou însãrcinatã ºi doctorul
îi prescrisese repaus la pat începând din luna a patra, pentru ca
incidentul sã nu se mai repete. Candy a întrerupt serviciul ºi a
început sã se îngrijeascã mai mult.
Cu toate cã situþia ei era delicatã, de câte ori se ridica problema
sãnãtãþii ei, Candy rãspundea hotãrât:
– Are ºi Australia destui medici buni.
Poate cã nici prietenii noºtri ºi nici noi înºine nu realizam cã, de
fapt, hotãrârea era deja luatã. E drept cã ne aflam abia în faza
formalitãþilor: înaintasem o cerere la Spitalul Sir Charles Gardiner
din centrul medical Queen Elisabeth II. Dupã douã sãptãmâni, am
primit rãspunsul. Eram acceptat.
– Uite rãspunsul! i-am spus lui Candy.
Parcã ea era ºi mai fericitã decât mine. Am fixat data plecãrii în
luna iunie 1983. Cu ultimii bani pe care-i mai aveam am cumpãrat
bilete – doar dus – aºa cã, ºi dacã am fi vrut, nu ne mai puteam
întoarce. Destinaþia era clarã: medic în curs de specializare.
Aventura era ispititoare din mai multe motive: în primul rând,
banii. În toatã viaþa mea nu avusesem atâþia bani cât urma sã primesc aici într-un an – 65.000 de dolari. Numai noi ºtiam cât le duceam
lipsa.
Deºi problema rasialã fusese teoretic rezolvatã, pe drum aveam
amândoi emoþii. Nu ºtiam ce primire avea sã ni se facã. Temerile
noastre erau întemeiate: eram un chirurg necunoscut, într-un spital
strãin ºi apoi nu trebuia sã uit cã se puteau ivi complicaþii cu Candy.
Australienii ne-au primit în schimb cu braþele deschise ºi faptul
cã fãceam parte din Biserica Adventistã ne-a deschis multe uºi. În
prima sâmbãtã, înainte de începerea serviciului divin, am fãcut
cunoºtinþã cu pastorul ºi cu alþi câþiva membri. În timpul predicii,
pastorul a anunþat:
– Avem în mijlocul nostru o familie din Statele Unite. Vor fi
musafirii noºtri timp de un an.
Ne-a prezentat apoi membrilor invitându-i sã ne ureze
bun-venit. Nu s-a terminat bine predica ºi ne-am trezit asaltaþi din
toate pãrþile. Vãzând-o pe Candy însãrcinatã, mai multe surori au
întrebat-o de ce avea nevoie. Pentru copil nu luaserãm nimic cu
noi, greutatea bagajelor fiind limitatã. Fraþii noºtri au început sã
vinã unul cu un leagãn, altul cu o pãturicã, un cãrucior ºi cu
nenumãrate invitaþii la cinã.
Cei de la spital nu puteau înþelege cum se fãcea cã, dupã numai
douã sãptãmâni, aveam deja atâtea cunoºtinþe. Un coleg venit cu
cinci luni înaintea mea m-a întrebat odatã:
– Ce faci desearã?
I-am rãspuns cã luãm cina la familia X. Cu câteva zile în urmã
îi spusesem cã o altã familie ne-a invitat într-o excursie cu maºina
în împrejurimile oraºului Perth.
– Cum se face cã aveþi atâþia prieteni? se mirã el. N-au trecut
nici douã sãptãmâni de când aþi venit. Mie mi-au trebuit luni de
zile ca sã-mi fac atâtea relaþii.
– Noi ne tragem dintr-o familie numeroasã, i-am rãspuns.
– Vrei sã spui cã aveþi rude ºi-aici?
– Într-un fel, da, i-am rãspuns zâmbind, dupã care i-am explicat:
ca bisericã, ne considerãm familia lui Dumnezeu, ceea ce înseamnã cã noi între noi suntem fraþi ºi surori. Iatã de ce membrii bisericii
ne-au tratat ca pe membri ai familiei.
Nu mai auzise aºa ceva pânã atunci.
* * *
Australia mi-a plãcut încã din prima zi: oamenii, atmosfera,
þara – totul era minunat. Ca intern, se presupunea cã trebuia sã mã
ocup de majoritatea cazurilor – era un motiv în plus sã-mi placã în
Australia. ªi Candy se afla în elementul ei: era prim-solistã la vioarã
în orchestra din Nedlands ºi cânta ºi cu vocea într-un grup de
profesioniºti.
Nu trecuse decât o lunã de la venirea noastrã în Perth când
m-am confruntat cu primul caz dificil, care avea sã dea o orientare
cu totul nouã activitãþii mele de chirurg.
Medicul-ºef diagnosticase un neurinom acustic la o pacientã, o
tumoare care creºte la baza creierului ducând la surzenie, slãbirea
muºchilor feþei ºi, în final, paralizie. Femeia avea dureri de cap
insuportabile. Vãzând cã tumoarea era mare, medicul a înºtiin-
þat-o dinainte pe pacientã cã nu putea garanta pentru nervii cranieni.
Ascultând prognoza, l-am întrebat:
– Dar dacã am folosi un microscop?
– Sigur, sigur, meritã sã încerci.
Deºi politicoase, cuvintele lui ascundeau o zeflemea usturãtoare:
„Tu, mucosule? Încearcã numai ºi-ai sã te convingi singur ce
ispravã mare ai sã faci.” Nu-l puteam condamna, ba chiar îl
înþelegeam într-un fel.
Operaþia a durat zece ore fãrã întrerupere. Eram epuizat, dar
fericit. Scosesem tumoarea, salvând în acelaºi timp ºi nervii.
Medicul-ºef o asigurã pe pacientã de o refacere completã.
Nu dupã mult timp, femeia a rãmas însãrcinatã ºi ºi-a botezat
copilul cu numele medicului, crezând cã acestuia i se datora reuºita
operaþiei. Nu ºtia cã eu fãcusem toatã treaba. Aºa merg lucrurile în
Australia. Internul lucreazã sub auspiciile medicului-ºef, cãruia îi revine meritul tuturor reuºitelor; dacã i se cuvin sau nu, asta e altã
problemã. Ceilalþi medici ºtiau în schimb totul ºi au început sã mã
trateze cu respect. Veneau pe rând la mine ºi-mi spuneau:
– Carson, n-ai vrea sã faci tu operaþia asta?
Nu refuzam niciodatã, pentru cã scopul meu era sã învãþ ºi sã
acumulez experienþã. La mai puþin de douã luni de la sosirea mea
în Australia, fãceam câte douã-trei craniotomii pe zi; deschideam
craniul ºi scoteam cheaguri de sânge sau tratam anevrisme.
Operaþiile lungi presupun ºi un efort fizic susþinut; nu e lucru
uºor sã stai ore întregi în picioare, lângã masa de operaþie. De la
doctorul Long am învãþat cum sã rezist; îi urmãream atent toate
miºcãrile. Acum îi sunt recunoscãtor pentru toate tumorile pe care
le-a operat.
Neurochirurgii nu-mi cunoºteau stratagemele, dar vedeau
rezultatele ºi îmi acordau mai multã libertate decât le era permis.
Pentru cã mã descurcam bine ºi mã arãtam mereu dornic de a
câºtiga experienþã, agenda mi se umplea pânã la refuz. Nu puteam
vorbi de rutinã, pentru cã nici un caz nu semãna cu altul. În curând,
devenisem un adevãrat expert în domeniu.
Dupã câteva luni am ajuns la concluzia cã aveam un motiv
deosebit pentru a-I mulþumi lui Dumnezeu cã ne-a adus în Austra-
lia. În anul pe care l-am petrecut aici am câºtigat foarte multã
experienþã ºi mi-am perfecþionat tehnica. Mã simþeam în largul
meu în timp ce operam pe creier. Mi-am dat seama cât de inspiraþi
fuseserãm alegând Australia, pentru cã unde altundeva aº fi avut
eu posibilitatea sã operez atât de mult?
Am avut ºi destule cazuri dificile, chiar spectaculoase, ºi nu o
datã I-am mulþumit lui Dumnezeu pentru îndemânarea pe care am
câºtigat-o datoritã lor. Un astfel de caz dificil a fost ºeful
pompierilor din Perth, cãruia i-am depistat o tumoare imensã care
cuprindea toate vasele importante de sânge din partea anterioarã a
bazei creierului. De trei ori a trebuit sã-l operez, pentru a-i extirpa
tumoarea. Nu i-a fost deloc uºor, dar a depãºit cu bine situaþia.
* * *
Naºterea primului nostru copil, Murray Nedlands Carson, la
12 septembrie 1983, a marcat o nouã piatrã de hotar în viaþa noastrã
(Nedlands era numele cartierului în care locuiam).
Anul se apropia încet, încet de sfârºit, iar Candy începu sã facã
bagajele. Ce urma acum? Unde aveam sã lucrez?
Imediat dupã întoarcerea mea în SUA, ºeful secþiei de chirurgie
a spitalului Provident din Baltimore a venit la mine ºi mi-a spus:
– Ben, bãnuiesc cã n-ai de gând sã rãmâi la Hopkins. Ai face
foarte bine dacã te-ai muta la noi.
Spitalul Provident oferea asistenþã medicalã în special negrilor.
– La Hopkins nu-þi vor da nici un pacient. Sunt obsedaþi de
rasism. Îþi vei irosi talentul în instituþia asta ºi nu vei ajunge nicãieri.
Am dat din cap gânditor. „Poate cã are dreptate”, mi-am spus.
L-am lãsat sã spunã tot ce avea de spus. Hotãrârea îmi aparþinea,
oricum.
– Vã mulþumesc pentru ostenealã, i-am spus apoi. Nu zic cã nu
aveþi dreptate, dar eu unul n-am observat încã prejudecãþi la nimeni.
Aº vrea sã mã conving personal.
– Foarte bine. Îþi mai spun doar cã vei avea mult de suferit.
– Poate cã aveþi dreptate, am repetat, simþindu-mã oarecum flatat
cã se ruga atâta de mine.
De fapt, þineam sã ajung cu orice preþ la Hopkins. Vãzând cã
nu are succes, interlocutorul meu schimbã tactica:
– Uite, Ben, noi avem mare nevoie de cineva cu talentul tãu.
Gândeºte-te la tot binele pe care l-ai putea face alor tãi.
– Apreciez foarte mult oferta ºi interesul dvs.
ªi nu minþeam. Aº fi vrut foarte mult sã-i spun cã nu voiam sã-i
ajut numai pe negri, ci pe oameni în general.
– Daþi-mi timp de un an de zile, am continuat eu. Dacã nu voi
reuºi, dupã cum spuneþi, mã voi gândi mai serios la oferta dvs.
Din fericire, n-a fost nevoie s-o fac niciodatã.
N-aº fi putut spune ce mã aºteptam sã gãsesc la Johns Hopkins,
dar ceea ce am gãsit a fost exact contrariul a ceea ce mi se prevestise. Dupã câteva sãptãmâni, nu-mi mai vedeam capul de
treburi. Nu-mi ajungea timpul pentru câþi pacienþi aveam.
Dupã întoarcerea din Australia, în anul 1984, am observat cã
toþi mã considerau un medic competent. Motivul principal, pentru
care Îi mulþumesc lui Dumnezeu, este cã m-a binecuvântat cu multã
experienþã în anul acela petrecut în Australia.
Câteva luni mai târziu, ºeful secþiei de neurochirurgie infantilã
a fost numit ºef la chirurgia Universitãþii Brown. Eu mã ocupam
deja de majoritatea cazurilor de pediatrie. Dr. Long a propus
comisiei de medici sã mã numeascã ºef al secþiei de neurochirurgie
infantilã. Argumentul sãu era cã, deºi aveam numai 33 de ani,
aveam o experienþã remarcabilã ºi o îndemânare inegalabilã.
– Sunt convins cã va face faþã, le-a spus, dupã cum avea sã-mi
povesteascã mai târziu.
Culmea e cã nici un membru al comisiei acelei „instituþii rasiste”
nu s-a împotrivit. Când dr. Long mi-a fãcut cunoscutã numirea,
am fost peste mãsurã de fericit. Am simþit o recunoºtinþã profundã
faþã de Dumnezeu ºi m-am umilit în faþa Lui.
În zilele care au urmat n-am fãcut altceva decât sã repet: „Sã fie
oare adevãrat?” Eram ca un copil care îºi vedea un vis împlinit.
Iatã-mã deci ºef al secþiei de neurochirurgie infantilã din Johns
Hopkins! ªi n-am decât 33 de ani. Cine s-ar fi gândit?
Multora nu le venea sã creadã. Unii pãrinþi fãceau eforturi
imense sã-ºi aducã copiii la secþia noastrã. Nu o datã mi s-a
întâmplat ca, intrând într-un salon, pãrinþii sã mã întrebe:
– Nu mai vine odatã doctorul Carson?
– Eu sunt doctorul Carson, le rãspundeam zâmbind.
Mã amuza sã-i vãd cum încercau sã-ºi stãpâneascã surpriza.
Nu ºtiu dacã aceasta se datora faptului cã eram negru sau faptului
cã eram atât de tânãr. Era probabil o combinaþie a celor douã.
Imediat ce depãºeam faza formalitãþilor, mã aºezam lângã ei ºi
începeam sã discutãm despre problema copilului. La încheierea
discuþiei toþi erau convinºi cã îmi cunoºteam meseria.
Odatã am fost întrebat de bunica unei fetiþe pe care trebuia sã o
operez:
– Doctore Carson, aþi mai operat aºa ceva pânã acum?
– Încã nu, i-am rãspuns eu cu o faþã serioasã, dar de citit pot citi
destul de bine ºi iau cãrþile de medicinã în sala de operaþie.
A început sã râdã, dându-ºi seama de naivitatea întrebãrii.
– Dacã mã gândesc bine, cred cã am fãcut în jur de... o mie de
astfel de operaþii. Cam trei sute pe sãptãmânã, am continuat
zâmbind, pentru cã nu voiam sã o fac sã se simtã prost.
Nu mã simþeam deloc jignit. ªtiam cã îºi iubea nepoata ºi cã
voia sã o ºtie în siguranþã. În formã brutã, gândurile ei ar suna cam
aºa: „Arãþi de parcã nici n-ai fi început medicina”.
Cu timpul, m-am obiºnuit cu acest tip de conversaþie ºi am ajuns
sã prevãd reacþiile. Mi se pare totuºi curios cã de multe ori negrii,
ºi în special cei mai în vârstã, mã priveau cu mai multã suspiciune
decât albii. Cei mai mulþi pur ºi simplu nu puteau crede cã eram
ºeful secþiei de neurochirurgie, iar cei care credeau, erau ferm
convinºi cã nu obþinusem postul pe merit. Mã priveau suspicioºi,
întrebându-se dacã nu cumva numirea mea se voia a fi o expresie
a integrãrii negrilor. „În acest caz”, îºi spuneau, „individul nu prea
are habar de medicinã”. Erau suficiente însã câteva minute de
discuþie pentru ca zâmbetul sã le reaparã pe feþe, ca dovadã cã le
câºtigasem încrederea.
De multe ori, era mai uºor sã lucrez cu pacienþi albi, chiar cu
cei mai vãdiþi bigoþi. Îi vedeam reflectând îndelung, pentru ca în
final sã concluzioneze: „Individul trebuie sã fie ceva deosebit ca
sã stea unde stã”.
Astãzi nu mai sunt pus în astfel de situaþii, pentru cã majoritatea
pacienþilor ºtiu exact cum arãt, înainte de a veni la clinicã. ªi, pentru
cã am ajuns atât de cunoscut, mulþi vin ºi spun:
– Nu vreau sã fiu operat decât de doctorul Carson.
Prin urmare, operaþiile îmi sunt programate cu luni de zile înainte.
Desigur cã sunt nevoit sã refuz unele cazuri. Mi-ar fi imposibil sã
fac toate operaþiile care mi se cer, de aceea mã vãd nevoit sã mai spun ºi „nu” din când în când. În altã ordine de idei, consider cã e
foarte nimerit sã predau cazuri ºi altor chirurgi, care se aratã
interesaþi. Nici eu n-aº fi câºtigat îndemânarea de acum dacã nu
s-ar fi gãsit alþii care sã-mi cedeze din cazurile lor.
Dupã un an de la promovare, m-am vãzut confruntat cu una
dintre cele mai dificile operaþii din viaþa mea. Numele fetiþei era
Maranda. Nici nu-mi închipuiam pe atunci cât de mult avea sã-mi
influenþeze aceastã fetiþã cariera ºi cât de puternic avea sã fie
impactul operaþiei asupra atitudinii medicilor faþã de o tehnicã
medicalã mult controversatã.
