Insula Pierduţilor: Fata În Verde

Capitolul 2

— Ţi-am spus eu că nu va câștiga! Ţi-am spus! zic eu după ce Dizzy stinge televizorul.

După puţin timp de la venirea lui Ben împreună cu Uma -timp îm care eram sigură că totuși planul îi va reuși-, sărutul dragostei adevărate salvă siţuaţia și fiica Ursulei înotă înapoi spre Insulă. Sau, în mai puţine cuvinte, planul nu a mers iar Uma s-a făcut de râs. Exact așa cum mă așteptam.

— Cel, și eu ţi-am zis același lucru. zise Dizzy amuzată, uitându-se la mine cum mă bucuram pentru eșecul Umei.

— Da, dar eu ţi-am zis de mai mult timp. scot eu limba ca un copil mic.

După câteva râsete și idei de porecle pe care Uma avea să le primească, cineva ne întrerupse pe mine și pe mica mea prietenă, bătând la ușa. Dizzy se încruntă și, după ce primi aprobarea mea, merse să deschidă. Niște bărbaţi înalţi, bine făcuţi, intrară în salon. Erau îmbrăcaţi în niște costume strălucitoare și noi, fiind făcute din două tipuri de materiale, unul albastru și unul galben. Ceea ce era cam ciudat pentru Insulă.

— Dizzy Tremaine? întrebă unul dintre ei uitându-se la mine.

— Nu. zic eu puţin surprinsă. Ea e. îl corectez uitându-mă la Dizzy.

Bărbatul se încruntă și se uită în jos, văzând-o pe șatenă. Scoase o scrisoare de la spate și i-o înmână, aceasta deschizând-o confuză. O citi cu voce tare și începu să sară fericită prin cameră. Nici nu o învinuiam. Și eu aș fii reacţionat la fel dacă Regele Ben mi-ar fii trimis o invitaţie în Auradon.

— Regele Ben și domniţa Evie ne-au dat o listă cu invitaţii, iar tu ești pe ea. zâmbi unul dintre bărbaţi spre Dizzy.

— Dar ea? întrebă șatena arătănd spre mine.

— Cum vă numiţi, domnișoară? mă întrebă bărbatul.

— Celia Witch. răspund eu încă în stare de șoc.

Al treilea bărbat scoase o listă destul de lungă și o analiză. După câteva minute, acesta o băgă înapoi spre sacou și dădu negativ din cap, uitându-se la cel care mă întrebă care-i numele meu.

— Îmi pare rău. Nu vă aflaţi pe lista de la domnișoara Queen. îmi zise acesta, iar eu am simţit cum lumea mi se prăbușea în cap.

Sigur, eram fericită pentru Dizzy. Dar în același timp eram furioasă că eu nu aveam cum să vin cu ea. Auradon era locul în care putea fii eu. Eram prea bună pentru Insulă, dar nu prea rea pentru regat.

— Celia..., zise Dizzy venind spre mine. Eu nu plec fără tine.

— Evie și-a îndeplinit visul. E rândul tău. îi zâmbesc eu.

— E și visul tău.

— Te iubesc. Și știu că, într-un mod sau altul, voi veni la tine dacă nu te vei întoarce. îi spun luând-o de mâini. Ești ca sora mea, micuţă D.

— Tu ești sora mea. zâmbi ea îmbrăţisându-mă.

Am răspuns imediat la îmbrăţișare. Nu puteam să nu o fac. Zâmbeam, dar simţeam că nu era zâmbetul meu. Era fals.

— Mergi și fă-ţi bagajele. îi zic prietenei mele după ce se desprinde din îmbrăţișare. Și să îmi trimiţi scrisori.

— Așa o să fac. spuse ea entuziasmată și mă luă în braţe scurt, fugind către camera ei.

Zâmbesc, uitându-mă după ea, apoi mă întorc spre cei trei bărbaţi ce stăteau drepţi ca la armată. Dacă Dizzy se uita de jos la ei, eu ce să mai zic?