Ai încredere în mine [Volumul I]

Capitolul 9

   Casă dulce casă, întru ca o vijelie pe usă alergând ca un nebun prin living.

  - Weekend!!!!

Cred că m-au auzit si vecini dar nu-mi pasă sunt acasă si asta contează după o săptămână obositoare la scoală weekend-ul e cea m-ai frumoasă parte a săptămâni.

  - Ce tipi ca nebunul băi disperatule.

  - Itachi nimic din ce-mi vei zice nu-mi va strica buna dispoziție.

  Acesta stă puțin pe gânduri si după cu în rânjet îmi spune singurul lucru care m-ar putea face să-mi stric buna dispoziție ,,La 7 vine Karin" atât mi-a trebuit, drace am uitat dar ce nu stie el este că eu voi fi de mult plecat de acasă când vine moartea ,as vrea să îi văd fața când va afla că eu am plecat de acasă. Îi arăt semnul păci după îmi iau tălpăşița ,urc scările si mă îndrept spre camera mea ,trântesc usa de perete si mă trântesc în pat adormind instant.

¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤

- Ce cauți aici?

Pff Itachi m-ai tare nu poți țipa  ,mi-a dispărut tot somnul ,îmi caut telefonul prin cameră si îl zăresc pe noptieră, ma uit si văd că este ora 18:05 m-ai am aproape o oră si trebuie să plec.

  - Păi am venit m-ai devreme e vro problemă?

Sar ca ars din pat ,ce caută ea la ora asta aici, trebuia să-mi închipui că nebuna asta va veni m-ai devreme. Mă îndrept spre dulap si îmi iau niste haine la nimereală si mă strecor ca o felină spre baie unde fac un duş rapid care mă m-ai trezește din somn cred că am confundat şamponul cu gelul de duş dar nu contează ,mă îmbrac cu hainele pe care le-am ales si mă întorc în cameră, îmi iau gheozdanul pe care îl golesc de cărți si îmi pun un trening îmi iau telefonul si niște bani si cobor scările în cel mai silențios fel, zici că as fi un hoț care a venit la furat.

  - Unde este Sasuke?

La dracu este Sasuke nu te duci si tu după el, în ultimul moment mă ascund în debara ,noroc că era vizavi de scări dacă nu ar fi trebuit să mă evapor de acolo.

  - Pun pariu că doarme de bubuie.

Să vezi ce o să te bubui si eu pe tine când mă întorc , ei acum sunt la baza scărilor încet si cu grație au urcat scările, drum bun cale bătută vă spun. Ies din ascunzătoarea mea si mă îndrept ca o furtună spre biroul bunicului, bat sfios la usă asteptând un răspuns din partea cealaltă când mi se confirmă că pot intra dau năvală peste bunicul care era îngropat tot în acte.

  - Sasuke cu ce te pot ajuta.

Vocea lui e groasă si fermă, mă priveste intens făcându-mi semn din cap să îi spun de ce am venit.

- Bunicule eu azi am antrenament la fotbal mi sa schimbat ziua si nu stiu la ce oră am să ajung asa că să nu-ți faci grij.

- Sper să nu vi prea târziu, hai dute.

Nu m-ai astept să zică nimic îmi iau la revedere de la el si fug direct în sufragerie pentru că aud gălăgie în capătul scărilor

  - Nu e la el în cameră ,unde o fi; vocea lui Karin se aude tare si clar e nervoasă si cred  că o să explodeze în curând.

- O fi la baie ce vrei nevoile omului; vezi ce nevoie o să ai tu de doctor după ce pun mâna pe tine.

- Mă duc să văd.

- Esti nebună femeie dai busna peste el în baie ,dacă îl prinzi cu pantaloni în vine. Itachi ai o minte genială, las-o dracu să se ducă ca să pot pleca din casă.

- Cu atât m-ai bine.

M-am înecat instant ,asta e nebună, doamne tuşesc ca un idiot si cred că le-am atras atenția.

  -Ce s-a auzit?

-Nu stiu ,o fi Wanda menajera.

-E casa ta si nu sti ce se întâmplă aici; Karin strigă la săracul Itachi care cred că a făcut pe el.

Deodată îmi vine o idee genială, din spatele canapelei unde am reușit să mă ascund caut sub aceasta stiind că acolo zace mereu telecomanda după o bătaie între mine si Itachi. O găsesc si cu grijă pornesc televizorul pe canalul de muzică.
Săraci au sărit în sus când au văzut televizorul aprins.

- Cum dracu s-a aprins ăsta; vocea lui Itachi este una îngrozită, se uită ba la Karin ba la televizor.

- Pe mine mă întrebi e casa ta.

Încep să râd pe înfundate fața pe care o are Karin face toți bani, m-ai bag mâna pe sub canapea si gasesc o minge de tenis, hei e mingea mea de tenis cred că idiotul de Itachi mi-a ascuns-o ,o iau si cu cea m-ai mare lejeritate o arunc spre intrarea în bucătărie, tot ce am putut auzi au fost niste oale care au căzut pe jos. Cei doi din fața mea sar în sus si se iau în brațe.

- Casa asta are ceva; zise Karin

- Are pe dracu ,e perfect normală.

Amândoi pornesc ușor spre bucătărie iar pe drum Itachi a cules de pe o măsuță o vază de flori gata oricând de atac.

Asta e sansa mea ,fără să m-ai stau pe gânduri îmi iau gheozdanul pe umăr si fug spre iesire ,îmi apuc în grabă o pereche de adidași pe care îi încalț rapid. Deschid usa neuitînd să iau cheiile în caz că ajung târziu si bunicul va închide usa. O iau grăbit spre alee si deschid puternic poarta luând-o la fugă. Pentru că m-ai am 30 de minute până începe antrenamentul am decis să merg pe drumul m-ai lung care este prin parcul central, merg lejer cu mâinile în buzunarul pantalonilor si încep să fluier încet cât pentru mine.

  Ajuns în parc încep să mă plimb încet ,nu voiam să ajung primul la scoală dar nici ultimul n-aş vrea ,în timp ce mergeam observ la câteva bănci distanță silueta unei persoane pe care am vazut-o toată ziua.

¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤