Insula Pierduţilor: Fata În Verde

Capitolul 6

O săptămână de la începerea șefiei mele, și nimic nou. Absolut nimic. Bine...Harry a început să nu mi se mai pară chiar atât de idiot pe cât mi se părea, dar altceva, nimic. Se mai trezeau doi sau trei să facă scandal, dar îi potolea Harry. Nici o știre despre Mal, Ben sau Uma. Nimeni nou. Totul plictisitor. Și asta mă surprinde cel mai mult. Totul e plictisitor, dar pe Insula Pierduţilor, niciodată nu e plictiseală.

Mă plimb printre mese, mergând spre tejghea, iar un pirat se întoarce spre mine, ridicându-se. Mă apucă de mână și mă trage cu faţa spre el, destul de aproape încât să simt că are nevoie de un duș. Sau mai multe...

— Am comandat acum două ore. mârâi el.

— Și eu nu ţi-am adus comanda. Bun venit în realitate! Taci și stai naibii jos. zic oarecum nervoasa, piratul refuzând să facă ceea ce i-am zis. În schimb mă strânse mai rău de mână.

Nesimţitul fu tras în spate de Harry și obligat să-mi dea drumul. Bine că e el aici...Altfel, cineva își lua bătaie. Și nu eram eu aia.

— Probleme aici? ridică Harry o sprânceană, după ce îl întoarse pe pirat cu faţa la el și îl apucă de guler.

— Stau nemâncat de două ore pentru că iubita ta nu-mi aduce comanda.

Iubita lui?

— Are lucruri mai importante de făcut decât să se ocupe de tine. Dacă nu-ţi convine, ieși. Și nu te mai întoarce. zise Harry, iar piratul mârâi și, ieșind din strânsoare, se puse cuminte pe scaun.

El a auzit când piratul acela m-a numit iubita lui, nu?

— Și...Fată în verde. spuse el întorcându-se spre mine.

— Îmi știi numele. De ce te încăpăţânezi să-mi zici așa? zâmbesc în timp ce sar peste tejghea.

— Îmi place mai mult cum sună. ridică el din umeri. Oricum, fiica cui ziceai că ești? ridică o sprânceană venind după mine.

— Gothel. răspund simplu ridicând din umeri.

— Credeam că singura fiică a lui Gothel e Ginny. se încruntă el.

— Pentru că Ginny e...Păi...Ginny. Eu nu prea ies. Oricum. zic încercând să schimb subiectul. Tu ești singurul Hook din familie? În afară de CJ. Adică, mare parte dintre răufăcători au mai mulţi copiii.

— De ce te interesează?

— Pentru că încerc să schimb subiectul de la Ginny, pentru că nu o suport. ridic din umeri, iar Harry râde.

— Bine. Să zicem că te înţeleg. zise el. Ai auzit de gașca de piraţi a lui Harriet, nu?

— Bineînţeles. mă încrunt eu confuză. Harriet e foarte cunoscută. La fel și gașca ei.

— Harriet e sora mea. Mai mare. ridică el din umeri.

— Credeam că e coincidenţă de nume de familie. Adica, poate Smee furase numele tatălui tău. am râs eu. Deci...Ești un fel de frate mai mic mai mare?

— Ceva de genul.

— Mhm...Singurul băiat din familie?

— Da. Ca tine. Deci știi cum e. ridică el din umeri.

— Boule. zic mai mult amuzată decât nervoasă și-l lovesc în umăr.

Și, bineînţeles, îmi simt mâna ruptă. Pe lângă faptul că e el tare ca piatră, mai sunt și eu fragilă ca o frunză.

— Oamenii încă încearcă să explice ciudatele reacţii ale lui Mal. După ce îl lovi cu putere pe regele Eric și o umili pe regina Ariel, aceasta a plecat din sală. o auzim pe Albă-Ca-Zăpada anunţând, eu și Harry întorcându-ne spre ecran. Oare aste e dovada a Doamna Curţii are în continuarea răul în sânge?

— Planul Umei...Merge. spun eu mai tristă decât ar fii trebuit să fiu.

— Da! Știam eu! zise și Harry vesel.

Se întoarse spre mine, iar zâmbetul îi căzu de pe faţă când îmi văzu reacţia la cele auzite. Adică, probabil se aștepta să fiu fericită. Până la urmă eram o răufăcătoare de pe Insulă, iar planul de a cuceri Auradon, regatul eroilor, mergea. Dar eu nu m-am simţit niciodată a fii parte din Insulă. Eu nu sunt o parte din Insulă. Tot ce pot simţi este că sunt o fată de Auradon cu sânge de răufăcător. Nu sunt doar bună sau doar rea. Sunt...eu.

Bineînţeles că nu mă simţeam bine că planul Umei mergea. Nu era fiindcă o uram. Era fiindcă nu simţeam că atacă un regat. Simţeam că îmi atacă regatul. Regatul meu. Deși nu am fost și probabil nici nu voi fii parte din Auradon.

— Ce s-a întâmplat, Celia? se încruntă Harry.

Am tresărit puţin. Probabil din cauza faptului că m-am mirat că a renunţat la "fata în verde" pentru a-mi zice pe nume. Nu îmi plăcea să-mi zică pe nume. Sunt fata în verde. Fata lui în verde.

— Te rog, nu-mi zice așa...

— Așa cum?

— Celia.

— Dar e numele tău. zice el și mai încruntat.

— Îmi place mai mult cum sună "fata în verde". zâmbesc eu, iar el îmi zâmbește înapoi.

E drăguţ când zâmbește...

Probabil nu o să fie ei endgame, dar merită să fac câteva momente *ridicat din umeri*
Oricum, sper că vă place și acest capitol! 💚