Vampire Romance 3: Queen of the night

Capitolul 1

Razele luminoase ale soarelui patrund usor prin fereastra camerei, ochii Elenei deschizandu-se usor. Se ridica incet din pat, si se indreapta catre biroul pe care se afla medalionul, luandu-l in mana si asezandusi-l cu grija la gat, apoi glasul ei subtire rupe linistea diminetii:

-Stefan! Bonnie! Caroline! Trezitiva! striga Elena.

Cei trei sar rapid din pat, indreptandu-se apoi catre Elena.

-Cred ca e timpul sa facem bagajele, spuse Elena pe un ton linistit.

-Ai dreptate, aproba Stefan.

Cei doi au inceput ca isi faca bagajele, iar Caroline si Bonnie le-au adus cateva punci de sange din pivnita. Stefan si pus cateva tricouri, doua perechi de blugi si un costum pe care il tinea nefolosit in dulap de cativa ani, iar Elena si-a pus cateva tricouri, o pereche de blugi, o pereche de colanti si cateva rochii. Dupa ce au terminat de impachetat au pus bachajele si pungile de sange pe bancheta din spate a masinii lui Stefan.

-Ne va fi foarte dor de tine, spuse Caroline oferindu-i Elenei o imbratisare calduroasa.

-Si mie imi va fi dor de voi, ii raspunse Elena strangand-o mai tare in brate.

-Aveti grija de voi, spuse Bonnie alaturandu-se imbratisarii.

-Si voi, zise Elena cu un gras calduros.

-Vom avea, raspunse Caroline.

Cele trei prietene rup imbratisarea, iar Elena se aseaza pe locul din dreapta, Stefan punandu-se la volan. Masina porni, iar Elena le privea pe Bonnie si Caroline in timp ce masina se indeparta rapit si le facu cu mana, facandu-i si ele la randul lor cu mana.

-Si acum? Unde mergem? intreba Elena intorcandu-si privirea catre Stefan.

-Nu stiu. Ar trebui sa lasam medalionul sa ne ghideze, insa nu sunt prea sigur cum o va face, raspunse Stefan sincer.

-Pai, cred ca ar trebui sa mergem inainte. Ne vom hotara unde mergem pe drum, ca sa nu pierdem timpul, spuse Elena.

-Facem cum ai zis tu, atunci. Deocamdata nu avem alta alternativa, zise Stefan.

Linistea se asternuse in masina pentru cateva minute, glasul placut al Elenei alungand-o.

-Stefan.. incepu Elena, oprindu-se dupa ce rosti primul cuvant.

-Ce este? intreba Stefan ingrijorat

-Nimic, raspunse Elena plecandu-si capul.

Stefan intoarse usor volanul, apoi apara pe frana, iar masina se opri in mica parcare de pe marginea soselei.

-Elena, te rog spune-mi ce sa intamplat. Nu vreau sa ascunzi nimic fata de mine. Ce ai patit? o intreba Stefan.

-Mie frica, raspunse Elena.

-Daca nu vrei sa mergem in dimensiunea Lamia imi poti spune. Nu trebuie sa mergem daca nu vrei. Ne putem intoarce acasa, zise Stefan.

-Nu e vorba de asta, ii raspunse Elena rapid. Nu dimensiunea Lamia este ceea ce ma sperie.

-Atunci ce este? intreba Stefan.

-Mi-e frica sa nu te pierd, spuse Elena.

-Hei, sunt aici. Nu plec nicaieri, zise Stefan trecandu-si usor mana prin parul Elenei.

-Stefan, inainte sa te cunosc, inainte sa devin un vampir, viata mea era...diferita. Puteai spune ca am o viata perfecta si nimic rau nu se va intampla, dar eu am simtit mereu ca ceva lipsea. Asta pana te-am intalnit pe tine. Am simtit ca se va intampla ceva special din primul mokent in care te-am vazut. M-ai facut sa simt ceva ce nici nu stiam ca exista si atunci cand sunt cu tine ma simt cu adevarat fericita. Problema e ca toate astea suna ca un basm si mi-e frica ca, ca orice poveste, se va termina, iar eu ma voi trezi la realitate, spuse Elena, o lacrima fierbinte scurgandui-se pe obraz.

-Elena, asta nu e un basm...e realitatea. Ce avem noi este magic si este real. Iar povestea noastra abea incepe si nu are sfarsit, pentru ca iubirea noastra este eterna, spuse Stefan stergandu-i lacrima de pe obraz.

Elena ii oferi lui Stefan un zambet plin de iubire, iar el ii lua mana si o saruta bland. Elena il prinse strans in brate pe Stefan, iar Stefan rupse apoi imbratisarea, sarutand-o cu multa dragoste.