Relație la Distanță ( Cristi și Vlad Munteanu FF )

Capitolul 11 - Îmi pare rău

Lectură plăcută dragilor! VĂ ROG MULT MULT SĂ VĂ UITAȚI LA ULTIMELE CUVINTE! Sper să vă placă! Pupici!

,,Pur și simplu iubesc senzația aceia. Îi dau o șuviță după ureche și o iau de talie, aceasta plasându-și mâinele după capul meu. Amândoi zâmbeam, eram silențioși, un cuvânt n-am scos. Doar zâmbete și sclipiri din ochii noștri. Privirea mea se îndreaptă spre buzele Deliei iar aceasta observă ce vreau să fac. Își mută mâinile firave pe obrajii mei și...''

Vlad pov:

Delia își pune mâinile pe obrajii mei și sparge liniștea. Speram să o facem mai rapid.

Delia: Ai niște gânduri frumoase Vlăduț, dar mai așteaptă puțin, ok? *și îmi dă un sărut mic pe obraz*

Eu: Of bine.. Dar va fi în curând?

Delia: Nu știu Vled, de abia ne-am cunoscut. Ești drăguț și te țin acolo în suflet, dar, trebuie să mai așteptăm puțin... Poate se va întâmpla în viitorul apropiat, n-ai de unde să ști.

Delia pov:

Pot observa tristețea și dezamăgirea pe fața lui Vlad. Sincer chiar îmi pare rău. Și eu îl voiam, și eu voiam acel sărut dulce, însă nu pot încă. Dacă eu mă înșel și defapt inima se joacă cu mine? De asta trebuie să aștept un pic pentru a vedea cum vom decurge, noi ca prieteni ,,sau nu,, Sper doar că nu s-a întristat prea tare.

Eu: Hei, Vlad?

Vlad: Da...

Eu: Mă iubești?

Vlad: Evident! Cum să nu iubesc o fată ca tine!

Eu: Atunci dacă mă iubești, îmi promiți că nu te vei supăra?

Vlad: Uhm...

Eu: Te loog!

Și intru în acțiune cu fățuca mea de cățeluș plouat la care știu sigur că nu poate rezista. Într-un final dă un răspuns pozitiv și pentru a-l răsplăti, îi o sumedenie de pupici scurți pe obraji și frunte. Pot observa cum acesta râde, deci, concluzie, i-a plăcut.

Vlad: Asta-i gen șpagă?

Eu: Poți să o iei și așa.

Vlad: Auzi.

Eu: Din 2002.

Vlad: Nu vrei să mergem la cabană?

Eu: Da chiar, nu ți-e frig?

Vlad: Revenind, mergem la cabană?

Eu: Da da!

Mă dau jos de pe Vlad și îi întind mâna. Obișnuiți cu picăturile reci de ploaie, nu ne-am dat seama cât de uzi suntem. Zici că tocmai am sărit în piscină, să mor eu de nu. Oricum, am decis să mergem mai încet deoarece nu mai aveam multă distanță de parcurs.

Într-un final am ajuns la clădire unde în fața camerei mele Vlad îmi dă o îmbrățișare și îmi spune să-i zic când sunt gata, poate mai vorbim. Intru și, SURPRIZĂ, nu-i nimeni. Sigur camera lui Duțu e ocupată, săracul, nici un duș nu poate să facă. Îmi pun hainele pe suportul din balcon și cred că o să dureze o zi să se usuce. Decid să-mi fac un duș fierbinte pentru a mă încălzi deoarece afară a început o furtună așa cum a spus Cristi.