inchide-mi pleoapele ochilor rațiunii,
ca și monstru naște-mă;
aprinde-mi partea întunecată a lunii,
inventează-mă ca pe-o teoremă.
rezolvă-mă ca pe-o problemă,
distruge-mă asemenea unui zid;
interzice-mă ca pe-o politică extremă
și pătrunde-n mintea mea, înoată-mi în vid.
privește-mă ca pe-o mare curată și rece
prin care înotătorii ochilor tăi au călătorit.
sunt cu tine, strânge-mă, numără până la zece
și permite-mi să fiu al tău răsărit.
privește-mă ca pe-o operă de artă,
una în care mult efort a fost depus.
o operă de tine, prin lacrimi și sânge, creată
ca idee de a tristeților apus...
CITEȘTI
Sângerări
Poetrypoezii scrise de mine sau texte alese când o văd dar nu e langa mine, când sunt la pământ, când mă lovește nostalgia cu vreo 80 km/h sau ... atat
