Ai încredere în mine [Volumul I]

Capitolul 12

    Rozalia se uită la mine cu o față neutră, părul ei roz era prins intr-un coc dezordonat purta pe ea o pereche de pantaloni de trening negri cu dungi albe pe lateral si un tricou alb simplu si şifonat. O privesc derutat si şocat în același timp, ea se uită parcă prin mine e plictisită si parcă nu ar vrea să fie aici.

Stai stai stai DAR ce caută ea aici.

- Pot să stiu si eu ce cauți la usa mea. O întreb în timp ce mă trag ușor de părul meu ud ,aceasta parcă nici nu a băgat de seamă întrebarea mea ,îmi întinde un dosar negru care pare destul de greu. Îl iau în mână si mă uit pe prima pagină unde scria mare si frumos ,,BIOLOGIE" ce?? cred că glumesti, mă uit la fata din fața mea cu un mare semn de întrebare.

- Cei asta? O întreb în timp ce apuc cu două degete chestia asta parcă ar avea vrun microb sau ceva.

- Un dosar; îmi răspunde sec ,de parcă eu sunt prost si nu stiu ce e ăsta.

-Văd si eu că este un dosar ,dar de ce mi le-ai adus??

Fata se uită ciudat la mine ,de parcă as fi un extraterestru care tocmai a păşit pe pământ.

- Păi fratele tău Itachi ia spus ieri domnului profesor Orochimaru că ai vrea să participi la olimpiada de biologie, iar acesta ma rugat să  aduc dosarul.

Stop stop olimpiada de ce? Doamne sfinte Itachi nu-i sănătos, acum ceva timp am crezut că doar face pe prostul dar acum când  văd dosarul ăsta idiot în brațe îmi dau seama că el este chiar prost ,prost cu acte.

- Cred că ai greșit persoana; îi spun si îi dau înapoi dosarul. Se uită urât la mine si parcă îmi trimite fulgere din ochii.

- Le vei lua fără mofturi fără fițe, nu am venit până aici degeaba ca tu să mi le arunci din nou în brațe.

Se uită cu atâta ură si dispreț încât parcă îmi este frică îmi tremură prosopul pe mine si mie că va cădea în curând.

- Eu nu vreau să merg la nicio olimpiadă pentru mine biologia e ciudată si scârboasă. Bufneşte supărată si se încruntă la mine se uită la dosarul pe care eu l-am refuzat.

-Poate pentru tine biologia e ciudată; începe ea lăsând capul în jos; dar pentru mine e întrega mea lume. Doar pentru că tu nu o înțelegi asta nu înseamnă că este ciudată.

Mă uit la ea cum stă cu capul în jos si îsi mişcă încet piciorele ,pare supărată si în același frustrată de criticile mele, ca să nu mai continui această conversație plictisitoare îi iau dosarul în mâna urmând ca luni să il dau profu-lui nu înainte să îi dau în cap lui Itachi cu el. Îl iau si îi închid usa în nas si parcă o aud oftand din spatele usi ,ce ar vrea să o si invit în casă pff ar vrea ea.
Trântesc furios dosarul pe măsuța din sufragerie si o i-au agale spre camera mea ,după ce urc jumătate din scări aud iar soneria uşi ce o fi uitat să-mi dea ,o carte? alt dosar ? Cobor nervos scările gata să îi spun vro două rozaliei. Deschid usa cu putere furios că nu pot să merg să mă îmbrac si eu ca un om normal.

- Ce mai vrei?

-Pe tine dacă se poate!

Imediat închid usa si mă sprijin de ea căzând jos cu spatele lipit de aceasta.

-Sasukeee hai dă drumul la usă, vreau să intru m-ai ales după ce te-am văzut la bustul gol. Vocea lui Karin fac ca urechile mele să o ia razna zici că zgîrie cineva cu unghiile tabla.

- Stai aşa de ce esti la bustul gol si intr-un prosop ,Sasuke cu ce fufă esti acolo.

Cu una imaginară dar nici paia nu mi-o permit că si pe aceea ai face-o praf. Mă ridic ușor de pe podea si o i-au iar spre scări desi Karin tot suna la usă cerând să fie lăsată înăuntru, mai tarziu chair a inceput să dea cu pumni în usa spunând că o va omorâ pe fufa inexistentă de la mine din casă si asa a durat o oră în timp ce eu m-am îmbarcat am mâncat ce am găsit prin frigider si m-am uitat si la un film scurt ,în timp ce mă uitam la film mi-a venit o idee am mers în cameră la Itachi si i-am "împrumutat,, unul din multele filme XXXL pe care le are si l-am băgat sa-l vizionez si am dat tare sonorul putând să se audă tare si clar cum ăstia din film si-o trăgeau fără jenă. Pute-am auzi strigatele de furie a le lui Karin, amenințări la adresa curvei inexistentă si rugăminți la adresa mea să încetez cu fufa si să o i-au pe ea în schimb. Pff ce m-ai sâmbătă, am vorbit cu Narutosă iesim în seara asta si ca să nu dau ochii cu meduza a trebuit să sar geamul si apoi gardul ,era cât pe ce să-mi agăț blugi preferați în nenorocitul ăsta de gard. O înjur pe Karin în gadul meu pentru că nu pot să i-au masina din garaj si sunt nevoit să i-au autobuzul până la Naruto. Ascult muzică la căşti în timp ce astept în stația de autobuz ,după 20 de minute de asteptat autobuzul isi face intrarea în stație ,astept să coboare oameni si printre ei obser părul roz al Sakurei, trece pe lângă mine în viteză fără să se uite la mine ,pff ciudat.

Urc glorios în autobuz si mă asez pe un scaun la geam locul de lângă mine fiind liber ,îmi bag căştile în urechi si îmi pun capul pe geam muzica copleşindu-mă pe loc ,la două stați mai încolo urcă în autobuz o femeia care face cat două scaune , mă uit  la ea cum se chinuie să urce în autobuz dar e cam greu ,şoferul se scarpină la ceafă nestiind ce să facă, peste 10 minute a reusit si ,,domnișoară" să urce în autobuz , înaintează în fața căutând un scaun liber ,stiam că m-ai este unul în spatele meu asa că pute-am să stau linistit.

- Este ocupat? Mă întreabă acesta si înainte ca eu să răspund că este  ocupat aceasta se asează pe scaunul liber de lângă mine si cred că partea pe care stăteam eu s-a ridic puțin în sus. M-ai este o stație si o să pot să cobor si eu în sfârsit deja era prea mult pentru mine, femeia asta mă înghesuie tot drumul indruga întruna că pe unde merge oamenii îsi întorc capetele după ea iar săracă se simte flatata că lumea o crede frumoasă. Da vezi să nu ,numai frumoasă nu te vedeau ei pe tine.

Am ajuns si la stația la care trebuie să cobor si eu si cu cea m-ai mare plăcere dau să mă ridic de pe scaun în încercare de a o da pe femeie după scaun ca să trec si eu.

- Deja cobori? Întreba ea supărată. Din fericire pentu mine si nefericire pentru tine da.

Aceasta isi suge burta spunând să trec peste că ea nu vrea să se dea jos. Oftez nervos si mă strecor cu greu peste ea încercând să cobor de pe scaun si ca un impuls aceasta mă ciupeşte de fund sar ca ars de langa ea si mă uit urât la femeia care zâmbește strengar, cobor imediat  promițând că nu m-ai merg în viața mea cu autobuzul.