Scoala vietii

120 6 1
                                    

CAPITOLUL 1

Şi eram atât de mândru că eu am fost printre primii ce au aflat repartizarea bucureştenilor în licee, în acel an, şi nu pentru că aş fi avut eu cine ştie ce relaţii, ci doar pentru simplul fapt că stăteam ca disperatul în casă de 2 zile şi dădeam 3 refresh-uri pe minut la admitereliceu.ro .

După ce am umplut-o de spume pe mama, zicându-i că nu am fost acceptat la nici un liceu, am început sa caut pe facebook.. oare ce ? Exact, fete drăguţe din liceul meu ! (disperată e mă-ta ) Şi după ce am trimis eu zeci de cereri de prietenie , atât de multe încât facebook-ul credea că sunt un spammer, şi nu un baiat cu o nevoie mai mare de savarină decât bolnavii de diabet de insulină. 

Liceul având în mare parte clase de mate-info, era clar că peste 50% din baieţii din liceu erau condamnaţi la o luuungă labă, lungă de vreo 4 ani. Speranţele mi-au scăzut şi mai tare atunci când am văzut că majoritatea fetelor care erau drăguţe, sufereau de sindromul k, sau aveau minte de clasă în care încă se mai dă laptele şi cornul. M-am băgat eu în seamă acolo mai cu toată lumea, trebuia să mă afirm, să ştie lumea că exist ! Ma intelegeam bine cu mai multe tipe, dar era un paradox total: alea normale la cap erau urâte, dar urâte cu crengi şi spume ! Iar alea drăguţe... erau doar drăguţe.. şi proaste. N-aveam de gând să rămân aşa, şi am ieşit cu mai multe tipe înainte de întâlnirea bobocilor( cea mai mare prostie ever) şi de una chiar mi-a placut mult. Părea a fi naturala, nu se dădea peste cap ca să impresioneze pe cineva, mai ales pe mine, te făcea să te simţi bine in prezenţa ei şi nu te lăsa sa ajungi acasă cu bateria descărcata. Mă făcea să cred că fiecare lucru în viaţă are rostul său şi că nimic nu e la întâmplare. O plăceam mult si aveam senzaţia că şi ea pe mine..până m-a pus dracu’ să răspund la telefon în timp ce eram cu ea afară:

- Bă, coaie, vezi că Andreea e cu unu in Centru şi din câte văd eu, el nu prea ştie că tu şi Andreea sunteţi împreună..

Bravo, să fii de rahat ! Cel mai prost moment din lume. Cum eu sunt un ţăran surd şi aveam pământ în urechi, că de nisip n-aveam bani, difuzorul de la telefon era dat la maxim, bineînţeles că a auzit şi Cristina mesajul scurt şi prompt în care cel mai bun prieten mi-a spus că actuala mea iubită, de care fata cu care atunci ieşeam nu ştia, mă înşeală (am aflat mai târziu că ăla cu care mă înşela şi urât şi prost, nu ştiu ce dracu’... ). In mai puţin timp decât a fost Mircea Geoană preşedinte universul meu s-a umplut de rahat întărit: Andreea, iubita mea, mă înşela, Cristina, fata cu care ieşisem atunci, astăzi nu mi mai spune nici măcar „bună” iar eu mi-am ratat şansa de a fi un Don Juan de Bucureşti. Eh, oricum erau urâte amândouă şi niciuna nu mă merita. (nici eu nu cred propoziţia asta)

După ce mi-am început bine aventura asta post-gimnazială mi-am dat seama că aici e care pe care şi că pentru a face faţă în liceu, trebuie ca în paralel să fac şi şcoala vieţii, adică să învăţ cât mai mult din greşelile mele şi pe cât posibil din greşelile altora. Dacă nu realizam asta, poate nu aveam să aflu mai târziu că Andreea mă înşelase tot timpul cât am fost împreună, şi că tipul ăla cu care era in Centru era defapt chiar cel ce ma sunat, Marius. Aşa că, în capitolul ăsta am avut 3 pierderi majore: mi-am pierdut iubita, o potenţială iubită şi cel mai bun prieten. Se pare că sunt pe drumul cel bun..

Era clar că am fost mult prea sigur pe mine, şi că trebuia să mă gândesc ceva mai bine înainte să-mi fac planu’ ca ţiganu’, cum se zice.. Încă mă gândeam dacă şi cum să îi spun Andreei că am aflat nu sunt singurul avion din hangarul său, singura banană din palmierul ei. Însă nu avea nici un rost să o fac într-un mod prea drăguţ, deoarece ea era cea care greşise, nu eu, şi în plus trebuia să îmi dau seamă că nu mai este nimic de rezolvat, atât timp cât o persoana are curajul să te înşele o data, indiferent cât de tare v-aţi certa sau cât de supărat ai sta pe persoana respectivă, la un moment dat, o sa o facă din nou. Cum atunci nu ştiam chestiile astea, am stat în pat toată noaptea respectivă şi m-am gândit doar la chestia asta, îmi făceam scenarii în cap, cum o să decurgă discuţia, dacă am să o sun, dacă am să merg în faţa blocului ei, pe ce ton am să i-o spun şi alte lucruri care aveau să se dovedească total inutile în dimineaţa imediat următoare, deoarece, după ce nu i-am raspuns o zi întreagă la telefon şi pe WhatsApp, i-am trimis un mesaj lung şi lat încât mi-am tocit unghiile când le-am scris şi mi s-a descărcat şi bateria cu 20%:

-         Neaţa. Am auzit că.. defapt mi-au spus mai multe persoane că weekendul trecut ai fi fost în Centru cu nu-ştiu ce băiat, şi că v-aţi fi ţinut de mână şi că v-aţi sărutat si alte chestii de astea. Ce vreau să înţelegi e că şi eu am făcut o mare greşeală ieşind cu o altă fată şi că sunt dispus să ne uităm greşelile unul altuia şi să luăm de la început.

Deh.. să fii drăguţ şi dulce cu o femeie..mare greşeală, acum toţi credeţi că a fost încântată de propunerea mea şi că a venit alergând spre mine ca Oana Roman spre oala cu sarmale, cum de altfel credeam şi eu că va fi înainte de a-mi răspunde la mesaj..

-         Uite ce e, voiam să vorbim despre asta, însă nu ştiam cum să îţi spun să nu te rănesc prea tare, dar uite că tu eşti un mare, mare nesimţit şi nu îţi pasă deloc de persoana de lângă tine, tocmai de-asta ne-am îndepărtat atât de mult într-un timp atât de scurt. Sper că ai învăţat ceva din astea 3 luni pe care le-am petrecut împreună şi să ştii că putem rămâne prieteni, dacă tu vrei..

Daaaaa, am să rămân prieten cu mă-sa, şi nici măcar, că oricum ea nu ştia că eu exist, altfel îmi rupea picioarele. Uite că eu am fost ăla înşelat şi tot eu sunt ăla din vina căruia ne-am despărţit.. Doamne, ce talent au femeile astea.. Pana mea, n-aveam ce să-i fac, aşa că nu mi-a mai rămas decât sa încerc să o impac pe Cristina, sperând că ea n-o să-mi spună că sunt un ţigan imbecil incapabil şi impotent care pe de-asupra e şi nesimţit şi n-o înţelege.. Poate că eram (ţigan şi impotent clar nu ) dar ea încă nu ştia chestiile astea, aşa că trebuia să am grijă cum mă port.

Am sunat-o, i-am dat mesaje pe telefon, pe WhatsApp şi pe facebook, însă degeaba încercam eu să îi explic că pe ea o plăceam foarte tare şi că aveam de gând să mă despart de Andreea chiar in ziua aceea, că ea continua cu încăpăţânare să nu îmi răspundă, credeam eu atunci că face pe interesanta, când defapt ea fumase deja mult prea multe mesaje de-astea siropoase ca să le mai creadă tocmai pe ale mele.

Vara trecea, seară de seară stăteam afară cu prietenii (o să-i cunoaşteţi mai încolo) şi printre caterincile noastre, mă tot gândeam eu, ce-ar fi fost dacă… şi începea şirul interminabil: nu aş fi răspuns la telefon, nu i-aş fi spus Andreei adevărul, aş fi vorbit chiar atunci cu Cristina despre asta şi nu plecam ca un copil de 7 ani zicându-i că m-a chemat mama acasă după ce am primit telefonul de la Marius, de parcă pe mama o cheamă Marius şi mă strigă cu apelativul “bă, coaie”. Nu mă gândeam atunci că ar fi auzit.. Cert era că trebuia să mă resemnez cu ideea şi să nu-mi mai fac atâtea filme in cap. Realitatea era alta: eu doar ce intrasem la liceu, deci vara abia începea pentru mine odată ce scăpasem de examene si formulare. Eu încă nu avusesem nici o iubită până atunci şi cred că eram primul om de pe lumea asta care a futut înainte de a săruta. Aşteptam cu o oare care curiozitate dar şi mică teamă începerea liceului, însă ma bucuram pe deplin de vară.

P.S.: Da, aţi înţeles bine, din tot ce am povestit până acum singurele lucruri reale au fost faptul ca sunt din Bucureşti, că sunt la un liceu şi că exist, iar povestea mea abia de aici începe. Dacă ati reuşit să citiţi până aici abureala asta plictisită, vă asigur că o să citiţi cartea până la capăt, cel puţin de curiozitate..

De reţinut: ai mare, mare grijă în faţa cărei persoane te expui şi cu cine eşti sincer, pentru că indiferent cât de tare ţi-ai dori să fii înţeles de o anumită persoană, dacă ea consideră că nu eşti important şi că are lucruri mai bune de făcut, poţi să-i pui şi Luna la picioare, şi tot degeaba..

 =======================================================================

<<TO BE CONTINUED..

Capitolul 2 apare când vor fi mai mulţi cititori aici sau mai multe like-uri pe facebook, ca să ştiu că am pentru cine scrie.

P.S.: Partea mişto abia acum o să înceapă.

URMĂRIŢI-NE PE FACEBOOK https://www.facebook.com/scoalavietiiofficial  >>

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Apr 27, 2014 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Scoala vietiiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum