Insula Pierduţilor: Fata În Verde

Capitolul 9

Vanessa se mira că am venit cu Rhea. Și eu mă miram că am venit cu Rhea. Mare parte dintre răufăcători s-au mirat când au văzut o Witch mergând cu o Cheshire fără să se certe, să se bată sau să se omoare. Dacă nu eram eu  —și mulţumesc Doamne că sunt pentru că sunt o persoană minunată —, sigur și eu mă miram mult mai tare să mă văd cu Rhea. Dar, având în vedere că sunt eu, nu mă miram așa tare.

Intru în Fish and Chips împreună cu fetele Wonderland, iar Harry se apropie de mine, ridicându-și puţin mâna și îndreptând-o spre gâtul meu. Ceva îmi spune că cineva avea să mă omoare înainte ca Shay să-i facă felul lui Cashel...

— Fetiţă verde blestemată..., începe el încercând să pară calm, deși se observa că mai avea puţin și mă omora.

— Fugi. îmi zic Vanessa și Rhea în același timp, fără să-și ia privirile de la pirat.

— Te...

— Ador? încerc eu să ghicesc, zâmbind inocentă. Stai calm! E normal! Și eu mă ador!

— Omor..., continuă el, iar eu îmi păstrez zâmbetul inocent, dându-mă în spate.

— Ești sigur? Pentru că eu aș prefera să nu...

Nu pot să cred că m-am făcut mai mică decât eram. Și nu pot să cred că am făcut asta în faţa unui pirat. Putea el să fie cel mai drăguţ pirat de pe toată Insula, dar asta nu schimba faptul că era nebun și că mă putea omorî. Și sincer, la cât de nervos părea, mă miram că n-a făcut-o deja. Adică, în locul lui, eu m-aș omorî. Bine că nu sunt în locul lui.

Văzându-i privirea și mai serioasă, am oftat lăsând privirea în jos.

— Bine, fie. Agaţă-mă. Știu că vrei. îmi dau ochii și rămân pe loc.

— Nu am de gând să te agăţ, deși chiar aș vrea. zise el, iar eu ridic privirea confuză.

— Dar Uma a zis că poţi să mă agăţi la prima mișcare greșită. mă încrunt eu. Asta e prima mea mișcare greșită.

— Și acum nu o s-o agaţe pentru că o iubește pentru că e dragoste adevărată. o aud pe Vanessa șoptindu-i Rheei și văd cu coada ochiului cum pisicuţa aprobă cu o mișcare a capului.

— De unde o să afle Uma că ai făcut o mișcare greșită? ridică el o sprânceană.

— Se pare că în sfârșit influenţez pe cineva în legătură cu Uma. spun eu zâmbind mândră.

— Sau e faptul că vii cu una dintre cele mai violente fete de pe Insulă și cu sora iubitului celei mai violente fete aici fix în ziua în care am dreptul să te agăţ. zise el uitându-se la felete Wonderland din spatele meu.

— Păi, oricum ar fii, eu câștig. spun mergând spre tejghea. Am ratat ceva?

— Absolut nimic. zise piratul mergând după mine, în spatele lui fiind prietenele mele.

— Atunci de ce ești așa nervos că nu am ajuns la timp? mă încrunt eu.

— Eu sunt cel care ajunge târziu și tu ești cea care mă ceartă. Nu îmi place ca rolurile să fie schimbate.

— Pentru că e relaţie de tip ură-iubire, șef-angajat. îi șopti Vanessa Rheei, iar eu mă încrunt mai tare.

Pot s-o bat?

Bineînţeles că nu pot. E Vanessa Hatter. Dacă e nervoasă, cred că nici Shay nu poate. Și ea e nervoasă mereu.

— Oricum..., își dă Harry ochii peste cap. Cred că le-a auzit. Am trebă în spate. continuă el. Deci dacă ai nevoie de mine, știi unde mă găsești. zise el și plecă, lăsându-ne singure pe mine și pe cele două pupăze.

— "Relaţie de tip ură-iubire"? repet eu uitându-mă la Vanessa. "Dragoste adevărată"? De unde le scoţi?

— Ce? Nu spune că mint. Amândouă știm că nu mint. se încruntă roșcata.

— Dacă te auzea? Eu sunt obișnuită cu asta, dar el ce ar fii zis? Ar fii râs de mine! Îţi zic eu sigur!

— De ce să râdă de tine când ea a zis asta? întrebă Rhea privundu-mă confuză.

— Când eram mici a râs de Vanessa și ea i-a tras una de i-a spart nasul. ridic eu din umeri, zicând asta de parcă ar fii ceva normal.

— Îmi amintesc asta. zâmbi pisicuţa. A fost în prima zi în care am venit la școală, nu?

— Cred. se încruntă Vanessa încercând să își amintească. Tu ai făcut școala acasă până în clasa a 5-a, nu?

— Da. Până în a 5-a. aprobă pisicuţa.

Cred că în clasa a 5-a am început să devin fata în verde...Parcă îmi făcusem niște șuviţe verzi care, evident, se decolorau rapid. Oricum, în clasa a 8-a mi-am vopsit părul verde, și sunt destul de sigură că tot în clasa a 8-a am început să port verde. Bine, asta până când am mers la Dizzy. Cu un "Așa nu!" hotărât, mi-a schimbat hainele verzi într-o geacă de piele neagră cu auriu și niște pantaloni de asemenea negrii. Mănuși de piele fără degete pe care le port doar cu ea de faţă, și o pereche de botine aurii cu puţin toc. Și, nu am de ce să mint, arăt minunat!

— Ce noroc! Aș fii vrut eu să vin la școala din a 5-a! zic eu cu vocea unui copil care nu a primit ce voia.

— Ca să n-o întâlnești pe Uma? ridică Vanessa o sprânceană.

— Da.

— Dar așa nu îl mai întâlneai pe Harry și ai fii regretat.

— Adevărat..., zic eu mai mult pentru mine, și, din fericire, cele două nu aud.