-Andrew,dacă nu cobori în momentul ăsta te arunc pe geam!
-Vin acum!
Îmi dau ochii peste cap și mă așez pe scaun. După 5 secunde,prietenul meu coboară mai grăbit ca niciodată,încheindu-și cămașa.
-Ce ți-a luat așa mult!?Zic eu exasperată
-Noi băieții avem multe de făcut.Zice și își dă cu mâna prin păr
-Ce?Băutul de lăptic de dimineață?Zic serioasă,dar mă pufnește râsul
-Du-te-n soare. Zice și face botic
Mda... El e Andrew,prietenul meu retardat. Eu sunt majoră,dar el nu. Locuim de un an în aceeași casă,pentru că "Așa au considerat părinții că e mai bine". Eu sunt de religie ortodoxă,dar el este penticostal. În ciuda a toate,suntem cei mai buni prieteni de... 15 ani. Cam așa.Doar prieteni. Îmi iau ghiozdanul de pe scaun și mi-l pun pe umăr,și mă uit la Andrew care se uită zâmbind la mine,scoțându-și gropițele în evidență. Mereu i-am iubit gropițele.Îl fac mai drăguț decât e deja. Îi zâmbesc și eu și dau din cap în semn de "Ce e?"
-Ești frumoasă.Zice și zâmbește mai larg
-Și tu ești frumos!Zic și îl lovesc din joacă cu pumnul în umăr,după care râd
-Da,da,acum dacă nu vrei ca Schmotzer să ne trântească cel mai frumos 4 la engleză,te-aș ruga să pornești.Zice și zâmbește ironic
-Eh,pe mine mă adoră.Zic triumfătoare și îmi dau cu mâna prin păr
Suntem în aceeași clasă,pentru că el a intrat pe clasa întâi la 6 ani și a ținut să intre cu mine în clasă "ca să mă protejeze". E prietenul meu și îl iubesc,dar nu mai mult ca pe un prieten.
Andrew p.o.v
Încep să mă îndrăgostesc din ce în ce mai mult de ea. E ca un înger. O privesc zâmbind cum își ia geaca și zâmbesc,dar zâmbetul îmi piere când îmi amintesc că...Are iubit.Mereu gândul ăsta mi-a sfâșiat inima:Va avea un iubit,și nu mă va plăcea niciodată. Acum s-a adeverit,dar sunt fericit. Toți ceilalți mă urau pentru că nu eram de religia lor,dar ea m-a apreciat și s-a împrietenit cu mine.
-Hei!Eu sunt Anastasia!
-Eu sunt Andlew. Ai venit să-ți bați joc de mine?Zic eu supărat
-Am venit să te întleb dacă vlei să fim plieteni.
-Serios?
-Da!Vlei?
-Da!
-Andrew?Ești?Zice fluturându-mi o mână prin față
-Da,hai să mergem. Zic scuturându-mi capul
O iau de mână și mergem spre școală. Intrăm în clasă și ne oprim în tocul ușii când îl vedem pe iubitul ei sărutând-o pe prietena ei.Începe să plângă și fuge la baie,iar eu merg după ea. O găsesc plângând la oglindă șoptind "De ce sunt așa urâtă?"
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
-Heeei,nu ești urâtă!Zic eu îmbrățișând-o de la spate
-Ba da!Sunt cea mai urâtă!Zbiară întorcându-se la mine și strângându-mi tricoul în palmă
Își pune capul pe pieptul meu și începe să plângă în timp ce eu o mângâi pe spate. Știam. Știam că o va răni,dar am lăsat-o. Am lăsat-o să sufere,chiar dacă nu merită. Oricum,o voi aștepta în continuare...
