Vampire Romance 3: Queen of the night

Capitolul 2

Masina accelera usor, intrand din nou pe soseaua pustie.

-Te iubesc, spuse Elena sarutandu-i obrazul lui Stefan.

-Si eu te iubesc, ii raspunse Stefan oferindu-i un zambet inocent.

Dupa doua ore in care Stefan si Elena au purtat conversati diverse, nu prea importante, masina frana usor, oprinduse din nou, pe marginea soselei, in apropierea unei paduri. Elena si Stefan au coborat din masina, intreptandu-se apoi catre porbagajul ei, de un si-au luat cate o punga de sange, mergand cu ele in padurea din apropiere. Dupa ce au intrat in padure, avansand apoi cativa metri, s-au asezat pe pamantul rece si uscat, incepand apoi sa bea sangele.

-Cum crezi ca va arata viitorul nostru? intreba Elena ganditoare.

-Nu stiu detalile, dar sunt sigur de ce este cel mai important. Stiu sigur ce ne vom iubi si vom fi lafel de indragostiti si de fericiti cum sunt acum, raspunse Stefan, sarutand-o pe Elena.

-Tu...te-ai gandit vreodata sa ai copii? intreba Elena.

-De multe ori, raspunse Stefan sincer.

-Cand aveam sase ani am urcat pentru prima data in podul casei si am gasit patul meu de cand eram un bebelus. Obisnuiam apoi sa imi imaginez patutul ala intr-o casa mare si in el se afla o fetita foarte frumoasa, iar langa el eram eu si sotul meu, zambindu-i fetitei noastre, spuse Elena schitand un zambet.

-Suna minunat, dar, Elena, sti ca noi nu putem avea toate astea, zise Stefan.

-Stiu. Dar ne avem unul pe altul, spuse Elena, sarutandu-i usor buzele lui Stefan

Cei doi s-au ridicat de pe pamant, luand pungile de sange goale de pe jos, pe care le-au pus in porbagajul masinii, apoi au urcat si ei in masina asezandu-se pe locurile lor.

Orele trecusera rapit, iar Stefan inca conducea masina, nici el nici Elena avand vreo idee unde se intreapta. Noaptea venise, isternand intunericul, iar ochii Elenei s-au inchis usor.

Cand isi deschise ochii, Elena se afla pe pamantul rece, aflandu-se intr-o liniste completa. Se ridica rapid, apoi incepu sa admire o rochie superba ce ii acoperea corpul. Vazu apoi un semn vechi de fier pe care scria "Bine ati venit in Evendille!" . Elena si-a intors privirea catre padurea de langa drumul pe care se afla in acel moment. Intra in padure, incepand ca mearga pe o carare aflata intre niste tufe de trandafir rosii. Cand ajunse la capatul cararii a vazut un portal ce avea infatisarea unei porti cu o coroana inflorata, iar in fata portalului, asezat pe pamant, se afla medalionul. Elena il ridica cu grija de pe jos, fixandusi-l la gat si patrunse prin portal.