și era cât pe ce să încep să scriu
o poezie despre mersul câinilor
mai precis despre poziția fundului câinilor atunci când merg la pas
și mai precis despre poziția picioarelor și a corpului și a fundului și a cozii câinelui și câinilor și a ce mai au ei pe acolo
ei câinii
dacă au
comparativ evident
mă rostogoleam în mijlocul străzii,
priveam din copaci
mă pitulam prin boschete
observam aha
ieșeam doar din când in când cât să urlu băă
se mai speria uneori cineva
mă comportam puțin irațional
cred cel putin
și pentru poezie îți trebuie știință
sau cunoaștere sau experiență
ceva ceva tot îți trebuie
iar eu procedam în mod empiric
empiric empiric sută la sută
fără să fi văzut veun documentar despre muybridge
și fără să consult un manual de fiziologie sau zoologie sau unde s-or fi găsind cunoștințele ăstea
în fine fără să caut în bibliotecă sau pe google unde altundeva
am ajuns rău vezi bine dacă scriu despre mersul câinilor și nu despre mersul lumii despre
hm posteriorul lor și nu despre fundul lumii
în care mă aflu zic eu deși stai în centru zic ei
o fi de la întuneric
o fi de la aer
oricum e penibila toată situația
nici nu-ți mai spun
