Capitol 1

57 4 0
                                    

Au trecut doi ani de când m-am schimbat total.
Cei mai grei ani din viața mea...A trebuit sa uit de tot.De persoana care am fost și ce am făcut...

Rachel POV

Bună,eu sunt Rachel Willson.Am 22 de ani și sunt din Los Angeles,dar acum sunt la New York pentru o nouă viața.

M-am mutat aici acum un an și pot sa spun ca e un loc liniștit și plin de oameni cumsecade.Având destui bani pentru o facultate,anul acesta o sa merg in sfârșit la una.Stiu ca e ciudat,acum la 22 de ani sa merg la facultate,dar am avut problemele mele...

*****

Prima zi de scoala după doi ani...De ce mi se pare atat de greu?Am mai fost la scoala...dar acum simt ceva ce nu am mai simțit vreodată.Poate ca ma înșel...Am mai simțit asta odată..acum mult timp.

Dacă o sa cad iar in brațele iubirii?Iubirea e înșelătoare...Nu mai vreau sa sufăr din cauza ei din nou.Pur și simplu nu vreau sa dau de nimeni care sa îmi schimbe acum viața.Mi-am construit o viața noua,începând de acum doi ani,nu vreau sa încep alta...

*****

Când am ajuns pe holul clădirii...totul din fata mea s-a oprit brusc și a început sa se intunece.Nu stiam de ce sau ce se intampla...pana când am dat cu capul de podea.

Dylan POV

Îmi căutam dulapul,când m-am împiedicat de ceva.Prima data nu am bagat de seama,dar atunci când m-am uitat mai atent,am observat ca m-am împiedicat de o fata.Cum sa fi atat de prost sa te împiedici de o fata?Acel prost sunt eu...

In loc sa o ridic și sa o duc la cabinet,fiind leșinata presupun...Eu ma uitam subtil la ea.Cred ca e cea mai frumoasa fata pe care am vazut-o vreodată.Pe fata ei alba și palida nu puteai înțelege greutățile prin care trece.Parul ei lung și blond prin care trece fiecare raza de soare ii luminează fata perfecta.Din primele secunde când am vazut-o mi-am zis ca este o persoana deosebita.

*****

Rachel POV

Sunt atat de amețită...Nici nu mai stiu unde sunt sau cum ma cheama.N-am nicio idee ce s-a întâmplat mai devreme,dar stiu sigur ca orice am făcut a fost din cauza trecutului meu.De ce amintirile revin acum?Trebuiau sa dispară...nu sa ma bată la cap.

Încercând să îmi deschid ochii încet...vad in ceata o față...Nu îmi puteam da seama dacă e de baiat sau de fata.Incercand sa deschid ochii...mi-am dat seama că este un baiat.De ce am nimerit un baiat?Nu putea sa ma observe o fata sau un profesor?Sa nu mai vorbesc singura..Eu ce caut intr-un pat de spital?Aaa...sunt in cabinetul școlii...Super,am leșinat.Ce bine am început prima zi de scoala...

Rachel:Ce...s-a întâmplat?(vorbesc eu bâlbâit)

Dylan:Bună.(mi se înluminează ochii deîndată ce vad ca ea este bine)

Asistenta:Bună,dragă.Cum te simți?(vorbesc cu un zâmbet larg pe fata)

Rachel:Unde sunt?(vorbind speriata)

Dylan:Esti...(intrerupt de asistenta)

Asistenta:Esti in cabinetul școlii.Nu te speria.Ai avut o cădere nervoasa.Ar trebui sa fi bine in câteva minute și sa poti merge din nou.

Prieteni cu beneficiiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum