Sunt defecta..?

17 1 1
                                    

  O dimineata ca oricare alta...Mikaela se trezeste putin ametita, si cand da sa se aseze la masa ca tot omul,isi aduce aminte de Yukine,care nu era nicaieri.Se ridica val-vartej de la masa, apuca topoarele lui Toby si fuge inapoi in adancul padurii,unde l-a lasat pe Yukine.Insa acolo se afla inca cineva-- dar cine?

Mika POV

Privind putin confuza la silueta din fata lui Yukine ,semana cu..mine?Singura diferenta era ca aceasta..fiinta avea parul roz si era putin mai inalta ca mine.Incercand sa ascult conversatia,am marait putin,ascunzandu-ma dupa un copac gros.

"Deci ce sa fac, scumpul meu Yukine?"

"Vreau...vreau sa o uit pe Mikaela!Nu mai vreau sa stiu nimic de ea!"


C-Ce..?Yukine..Yukine chiar ma uraste...nu pot sa cred...dar adevarul e ca si eu am fost o scorpie jegoasa de la bun inceput..m-am jucat cu sufletul lui...este vina mea..Am oftat si am infipt toporul lui Toby in copac inainte de a fugi,plangand...vreau sa renunt.

Yukine POV

"Vreau sa  o uit pe Mikaela!Nu mai vreau sa stiu nimic de ea!Tot ceea ce reusesc sa fac este sa o ranesc...daca nu mai exist..ea va fii fericita--huh?"

Aud un sunet ciudat si ma uit catre padure unde o vad pe Mika fugind..plange?!Dar..nu inteleg...ce am facut?!

"Ce ai patit papusa?"Maraie Shizuka,fata padurilor.

"Nimic.Uita ce am zis."

Am mormait inainte de a fugi catre conac,unde Mikaela statea, in bratele lui Toby, plangand.Nenorocitul...In momentul in care m-a ochit,i-a cuprins barbia lui Mika,sarutand-o apasat.Atunci am marait si mi-am scos pistolul,impuscandu-i pe ambii--dar nu asta vroiam..ce am facut..ce am devenit?!Mikaela ma privea, tremurand usor de la durere.Ochii ei aratau atata tristete dar si simpatie in acelasi timp...Atunci stralucirea albastra s-a pierdut.Ochii ei au devenit un negru adanc,care parca vroia sa imi consume sufletul.Rana ei si a lui Toby s-au vindecat dintr-o data.Cred ca am creeat un monstru...

Mika POV

Nu credeam ca voi simti atata ura si atata simpatie si dragoste in acelasi timp...Totul se face negru si presupun ca am lesinat,deoarece ma simt incredibil de usoara...

Sunt defecta..?
Ce sunt sentimentele..?Nu imi aduc aminte ultima data cand am fost fericita...sunt doar un pion care trebuie controlat?Nu am liberul arbitru?Am fost vreodata libera?Chiar nu stiu..si nu cred ca voi stii vreodata..Yukine..Toby..Mama...Tata..Prieteni..salvati-ma...reparati-ma..va rog...

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Nov 27, 2017 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Trecutul...chiar conteaza??Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum