O fată avea 15 ani. Trăia o viață simplă. Nu plăcea pe nimeni. Era doar ea cu ea. Până intr-o zi când la întâlnit pe el la un grup de muzică. Da, făcea cursuri de muzică. În fiecare joi era acolo împreună cu el si cu ceilalți. Ea a înnebunit după el. Era disperată, dar totuși nu au vorbit niciodată. Erau mai multe probleme. El avea 20 de ani, iar ea doar 15. Credea că viața va avea milă si el se va îndrăgosti de ea,dar nu. Nu era asa. El nu o băgase în seamă si plecă intr-un alt oraş. Ea suferea dupa el şi nopțile plângea.
După câteva luni bune, el a reapărut. Părea mult mai frumos. De data asta îi zâmbea si radeau,dar totuşi nu vorbisera.
Au trecut încă un an, si ei tot nu si-au vorbit. Ea era cu gândul tot la el , dar îşi dăduse seama că era o pierdere de timp. Incet, începea să- l uite. El nu mai era pe primul loc în viața ei.
Au trecut încă patru ani, ea avea acum 19 si a trimis o invitație la corul de muzică din care făcea parte cum că îi invitau să cânte la nunta ei. Da, ea urma să se căsătorească cu cel pe care il iubise. Nu, nu băiatul dorit de fată, ci altul de care se îndrăgostise pe parcurs.
Când corul au ajuns la nuntă, băiatul nostru, cel dorit de fată, era prezent si el. Când văzuse mireasa, ochii i se umpluse de lacrimi. De-abea atunci îşi daduse seama că o iubea. Dar era târziu. Ea acum era al altcuiva.
Au cântat la nuntă, a fost o mare bucurie, dar nu si pentru el. El nu era fericit. Ea însă, da. Il iubea pe soțul ei.
Învață să iubeşti, să comunici şi să apreciezi!
