Doare , doare din toate punctele de vedere , si doare rau.
M.am saturat sa vad toate astea , sa simt toate astea, sa stiu toate astea.
Nu sunt pregatita pentru ele, e ca si cum as fii condamnata la o eternitate de chin. Cedez , cedez psihic , moral , fizic. Doare. Doar doare.
Pare interesant sa vezi ceea ce altii nu pot vedea , dar atunci cand esti obligata sa le vezi , cand nu iti mai poti da jos ochelarii adevarului , ajungi la disperare , caci in incercarea de ai da jos , iti smulgii proprii ochii , dar cu toate astea vinisoarele firave raman atarnate , ele sunt legatura dintre tine si adevar , legatura pe care nu ai curajul sa o smulgi .Iar incercarea de a te obisnui , de a evolua si a aprecia ce ai ,ochelarii plini de spini ti se afunda in minte , si creeaza radacini pana in strafundul sufletului , si iarasi doare.
Pe langa toata durerea asta , mai sunt si ele , o da , ele , cele care distrug totul , te terorizeaza ,se joaca cu tine ,umbrele apasatoare , siluetele ce se imbulzesc una in alta , cele care sunt peste tot, cele ce urmaresc totul si nimic , mai sunt si cele puternice , cu merite din timpul vietii , cu forme gretoase si infioratoare , cele ce te ating usor la inceput , cu mangaieri reci care in timp se transforma in lovituri sacadate , pe ele , pe ele nu trebuie sa le hranesti , de ele nu trebuie sa te atasezi caci DOARE.
