Insula Pierduţilor: Fata În Verde

Capitolul 14

Să nu părăsești turnul nicioadată...Niciodată ăsta poate fii o perioadă destul de lungă. Să nu părăsești turnul niciodată înseamnă o eternitate de stat singură, închisă. Dar, după spusele Iepurelui Alb, uneori, o eternitate poate dura doar o secundă. Și sper că aceasta eternitate este și în cazul de faţă.

În cele câteva săptămâni pe care le-am petrecut închisă în turn, mi-am găsit niște ocupaţii și mi-am făcut o nouă rutină. Vanessa și Rhea aruncau niște pietricele de care legau bileţele la geam, citeam din cartea furată din camera mamei, mă uitam la televizor, pictam sau mă uitam la  Auradon pe geam.

Stau în pat înfofolită în pătura veche și zdrenţuită primită din Auradon. Chestia pe care o uram legată de acel regat era că noi primeam doar resturi. Ce nu mai puteau să mănânce, ce era stricat, haine rupte...Aţi înţeles voi. Oricum, am învăţat să folosim acele lucruri și le-am făcut folositoare, obișnuindu-ne chiar și cu gustul mâncării stricate.

Mă uit la televizor sperând să fie ceva mai...interesant. Dacă tot mama nu mă lasă să ies măcar de ziua mea, atunci să am ce să fac. Dar nu. Totul e despre ziua de naștere a lui Rachel O'Hair, fiica lui Rapunzel și a hoţului Flynn. Îmi place că rolurile s-au schimbat în povestea ei. Adică, în loc ca o fată de rând să aibă ca dragoste adevărat un prinţ de care s-a îndrăgostit la prima vedere, un hoţ a avut ca dragoste adevărat o prinţesă ce nici nu știa că e prinţesă de care se îndrăgostise treptat.

O analizez pe această Rachel. Părul blond murdar, ochii căprui...Eu arăt mai mult a fiica lui Rapunzel decât fiica lui Rapunzel, dar asta nu contează. Probabil doar mi se pare.

— Te-ai stricat. aud o voce din spatele meu, de la geam, și sar imediat să-i dau una.

Văd surprinsă că era Harry. Dar stau într-un turn...Harry Hook e pasăre!

Mă încrunt confuză, încercând să îmi dau seama cum a ajuns aici.

— Ești blondă. strâmbă el din nas. Ar trebui să fii verde-n cap.

— Harry, cum naiba ai ajuns aici? întreb încă surprinsă, încercând să nu fac zgomot.

— E foarte amuzant cât de mare poate să fie o scară dintr-o corabie.

— O scară dintr-o corabie...?

— Scopul scuză mijloacele.

Încerc să nu râd, fiind sigură că dacă iubita mea mamă va auzi cel mai mic zgomot va veni. Și e destul de clar că dacă îl vede pe Harry ne va arunca pe geam ca să zburăm ca pinguinii. Și am înţeles că pinguinii nu zboară.

— Ce faci în turn, Julieta? Îl aștepţi pe Romeo al tău? râse piratul încet, înţelegând că nu era bine pentru niciunul să facă gălăgie.

— De unde știi că Julieta are nevoie de un Romeo și nu de altă Julieta?

— Julieta asta nu pare genul.

— Păi bine că nu sunt Julieta. Altfel muream. spun eu, și îl văd privindu-mă amuzat. Ce? Eu ţin la viaţa mea! Nu ca Julieta!

— Știi povestea, mai exact?

— Știu doar că Romeo și Julieta sunt cel mai bun exemplu de dragoste adevărată, dar că nu îmi voi compara viitoarea relaţie cu a lor pentru că ei au murit. ridic din umeri.

Harry oftă. Nu un oftat de "ești o proastă", "mă enervezi" sau "nu înţelegi nimic așa că nu mă chinui să îţi explic", cum ofta de obicei. Mai mult un oftat "voi face asta pentru că nu știu ce să spun". Dacă aș fii fost în locul lui așa fii spus ceva inteligent și atrăgător pe un ton fermecător. Se pricepe să fie cel sexy. Aici nu am de ce să mint.

— Adică...Nu ai iubit? mă întrebă el după câteva minute de tăcere.

Dau negativ din cap. De fapt, niciodată nu am avut un iubit. Dar când unul dintre cei mai buni prieteni ai tăi a fost cu toate fetele de pe Insulă — mai puţin cu tine și ţi se activează funcţia de drăcușor pentru că dacă va încerca ceva știi o să-l ţi în friendzone —, e cam rușinos să recunoști că tu nici nu ai avut primul sărut.

— Ah...Încă îţi place de fost, sau cum?

Da. Îmi place de o persoană care nici nu există. Nu am avut un fost și probabil, dacă o să am un iubit, îl voi lăsa să devină fost doar atunci când mă va enerva la maxim. Adică, nu văd rostul unei relaţii dacă se va trezi unul dintre ei să zică "S-a terminat".

— Sau nu ai avut un fost? întrebă el zâmbind amuzat.

— Cum e la Fish and Chips? schimb eu subiectul, sperând că Harry nu va dori să discutăm mai departe despre viaţa mea amoroasă inexistentă.

— Bine de când Uma s-a întors.

— Uma s-a întors...? întreb eu încet.

— Da. Nu știu de ce, dar s-a întors. Și a adus ceva pentru tine. se încruntă el.

— Ce a adus? Și ce a zis când a văzut că nu sunt?

— A adus un fel de carte și a zis că o să te omoare înainte să apuci să o citești. ridică el din umeri.

O să mor.

— Stai calmă. I-am zis că a trebuit să pleci mai devreme azi. zise el, văzând probabil că m-am panicat. Doar nu credeai că o să las să i se întâmple ceva fetei mele în verde, nu?

Am zâmbit. Urăsc cum, în unele momente, Harry mă face să mă simt ca și cum eu aș fii prinţesa și el un simplu hoţ viclean și urăsc cum mereu ne asemănăm cu Rapunzel și Flynn, după spusele Vanessei. Bine...Acum chiar că eram Rapunzel și Flynn. Eu închisă în turn pentru totdeauna și el apărând la fereastra mea. Iar dacă suntem Rapunzel și Flynn...Ei bine, nu suntem cele mai bune versiuni.

— Coboară, Cârlig de Argint! Vreau și eu să mai vorbesc cu iubita ta! o aud pe Vanessa ţipând de jos.