Ai încredere în mine [Volumul I]

Capitolul 22

De ce toată lumea se uită asa la mine am ceva pe față, îmi pipăi obrazul dar nu dau de nimic, il văd pe Sasori cum se chinuie să se ridice de jos ținându-se de lenjeria de pat. Rozalia stătea întinsă în pat dar când ma văzut a vrut să se ridice dar blonda de lângă ea nu a lasat-o , îl văd pe cealaltă parte a patului si pe Naruto care o privește pe rozalie cu blândețe, mamă ce m-as duce să-i dau una în moacă. Pe usă îsi face intrarea scumpul meu frățior care nu ezită să se ducă s-o ia pe rozalie în brațe. Mârâi nervos la gestul lui Itachi si mă rezem de usa privind cum rozalie e toată un zâmbet.

- Sasuke ce stai acolo ca o mumie vino încoace.

- Mumie îi...; nu apucă să-i dau replica lui Itachi că usa se deschide iar eu cad ca un idiot pe podea dându-mă cu capul de picioarele persoanei care a dorit să intre fără să stie că eu stăteam rezemat de usa.

- Tinere data viitoare te-aş ruga să folosești un perete pe post de spătar. Râd forțat la vorbele acestui om care aflu peste câteva minute că este doctor, vine si o analizează pe Sakura.

- Văd că te simți mai bine domnișoară Haruno. Aceasta se rezumă doar la a da din cap în semn că da.

- Mă bucur că te simți mai bine ,se pare că ai suferit o cădere de calciu plus după câte am auzit eu ai fost stresata în ultimul timp si dacă mai pui si faptul că nu ai mâncat nimic deja ai tot pachetul.

Fata oftează si se întinde mai bine în pat astupandu-se cu pătura, doctorul îi scrie o rețetă bunicului ei adică mai nou domnul profesor Orochimaru si îl informează că trebuie să aibe grijă ce mănâncă.  După plecarea doctorului profu se îndreaptă spe pat îi dă pătura la o parte după ea.

- Sa nu mă mai speri asa ,nu stiu ce as face eu si bunica ta dacă te-am pierde si pe tine; o îmbrătisează călduros pe micuța rozalie ,aceasta începe să plângă si să promită că va avea mare grijă de acum încolo. Inima mea parcă înflorește când o văd pe ființa aceasta cum zâmbește si surâde la toate glumele spuse de Itachi si Naruto.

- Sasori fratioare cât timp am să mai stau aici că nu-mi mai simt picioarele.

- Am eu față de doctor? Spuse roscatul în timp ce se aseaza comod pe pat lângă sora lui. Aceasta strâmbă din nas ,îi face semn lui Temari să vină spre ea si amândouă reușesc să-l împingă pe roscat jos din pat.

- Scuze fratioare dar urăsc să împart. Spune Sakura ranjind la fratele său care se ridică nervos de jos.

- Pff mă duc să vorbesc cu bunicul să te mai țină o săptămână aici.

Roscatul râde la sora lui si se îndreaptă spre usa dar când să pună mână pe clanță o pernă face contact cu corpul lui. Acesta se întoarce nervos apucă perna de jos si o aruncă înapoi la proprietarul ei.

- Au! Zise rozalia când perna face contact cu fața ei. Sasori râde apoi se face nevăzut pe usă.

- Eu mă duc să-mi i-au o cafea ,Tenten ce spui.

Si spunând asta blonda si şatena se fac nevăzute pe usă împreună cu fratele meu Itachi care se duce după Sasori. În cameră mai rămân eu cu Naruto si bruneta care stă cuminte pe scaunul de  lângă patul rozaliei. Si asa s-a stabilit liniștea în cameră, nu se auzeau decat tocurile asistentelor ce umblau pe holurile spitalelor.

Cele două fete şuşotesc si râd pe înfundate iar eu si blondul ne uităm la ele ca doi proşti.  În timp ce ele vorbeau eu am ajuns lângă idiotul de Naruto si nu m-am putut abține să nu-l i-au la întrebări.

Am aflat că se cunoaste cu rozalia de 5 ani de zile bunicul său Jiraya fiind prieten de familie cu bunici rozaliei, din când în când i-au cina uni la alți. Parcă mi-a luat o piatră de pe inimă când mi-a zis că o consideră ca si sora lui.

¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤

A trecut două zile de la incidentul rozaliei stau acasă având grijă de Sparki si de Cora labradorul găsit de mine între blocuri ,am descoperit că este fată asa că i-am pus numele Cora.

Si acum îmi amintesc fața lui Itachi când a văzut că am mai făcut rost de un câine făcea ca trenul în gară că cică încă o gură de hrănit în casă.

- Cora fii cuminte; Dar ce mă ascultă cățelușa începe să zgarie usa cu labutele semn că vrea afară dar dacă îi dau drumul fuge si o voi pierde. Resemnat îi dau drumul afară, aceasta când se vede eliberată o i-a la fugă nu s-a potolit până nu a dat 3 ture prin curte.

- Coraaaa; degeaba strig la ea Cora se face nevăzută în curtea ,,bunului" meu vecin domnul profesor Orochimaru ,nemaipomenit.

Cu chiu cu vai sar gardul la vecinului si încep să caut cățelușa fără să fiu descoperit de cineva. Am vazut-o pe Cora sub balconul casei ,mă îndrept spre ea si când să o prind o ia iar la fugă.

- Cora vino aici; vorbesc în soaptă nevrând ca cineva să ne descopere cineva si să mă acuze că-i fur ceva din curte. O iau rapid pe urmele Corei si  mă opresc doar atunci când o văd pe mica cățelușă cum stă pe un preş în fața uşi cu botul pe labe. O privesc cu blândețe pare atât de tristă cu siguranță îi este dor de stăpînul său.

Când vreau să mă apropi de ea un scartait ce îți face inima să înghețe si respirația să se accelereze ,doamne apară si pazeste te rog să nu fie profu Orochimaru că dacă este el sunt ca si mort. Acel sunet este produs de poarta familiei Haruno ceea  e înseamnă că cineva a intrat în momentul ăsta pe poartă, eu fiind cu spatele nu-l văd.

- Liza?

Nu cred dintre toate persoanele tocmai...

¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤