Ai încredere în mine [Volumul I]

Capitolul 23

 
- Doamnă directoare Tsunade?

- Sasuke Uchiha ce cauți în grădina mea, si mai presus de atât ce faci cu câinele nepoatei mele.

What ,grădina ei ,cainele nepoatei ei? Sunt total debusolat mă uit la câinele de lângă mine parcă întrebându-l pe el dacă a înțeles ceva. Cora... adică Liza aleargă imediat spre femeia care o mângâie pe cap.

- Ah Sakura se va bucura nespus de mult când te va vedea fetiță.

Sakura? Adică directoare e bunica rozaliei, si soția prof-ului de biologiei, mamă ce combinație ciudată. Directoarea se apropie de mine mă analizează din cap până în picioare si îmi zâmbete subtil.

- Deci Sasuke îmi spui si mie ce făceai în grădina mea.

Înghit în sec iar apoi cu mare tragere de inimă îi spun ce s-a întâmplat cum am gasit-o între blocuri ,cum am ținut-o la mine în casă si chiar pățania de azi. Aceasta părea foarte uimită, îmi mulțumi că am avut grijă de această făptură, mă invită chiar în casă ,prima oară nu am vrut să accept invitația dar ca să nu se simtă prost am acceptat. Aceasta isi scoate din geantă cheile cu care deschide usa, mă invită înăuntru iar eu sfios fac ce zice.

Este o casă chiar drăguță, holul este lung se oprește chiar în fața unor scări care sigur duce la etaj ,pe partea stângă este usa de la bucătărie stiu sigur pentru că se simte miros de mâncare mai exact pui la cuptor.  Pe partea dreaptă mai este o usă pe care intru impins din spate de doamna Tsunade.

- Hai curaj; mă îndeamnă dânsa, Liza vine spre mine si fără să stea pe gânduri sare direct pe un fotoliu si se face comodă.

Mă asez cu grijă pe canapeaua ce era în mijlocul sufrageriei ,în față fiind o măsuță de sticlă pe o parte si pe alata a canapelei sunt fotoli pe unul stând fericită Liza. 
Directoare se face nevăzută în bucătărie iar eu rămân ca o statuie în momentul în care pe scări se aud zgomote. Liza se ridică instantaneu de pe fotoli sărind pe podea.

- Sakura chiar nu am vrut.

- Mereu spui asta, deja m-am săturat de scuza asta penală.

- Sunt mai mare decât tine asa că puțin respect.

- Mai mare si mai prost;

Zgomotele sunt mai aproape deja îi pot vedea fața lui Sasori care nu pare deloc prea fericit. Ceartă între frați stiu cum e ,la mine si Itachi e mai rău la noi iese cu bătaie. În sufragerie îsi face intrarea Sasori care pare uimit să mă vadă dar nu mai uimit să vadă labradorul care se apropie de el.

- Cum de...; nu termină de spus replica că pe usă îsi face intrarea frumoasa rozalie care este doar intr-o pereche de colanti si un maieu care pare foarte strâmt, rosesc când o văd si  nu stiu de ce, adică am mai văzut fete îmbrăcate la fel dar la ea pur si simplu nu mă pot abține să nu rosesc

- Liza? Glasul ei pare stins ,începe să plângă la vederea animalului său cade în genunchii iar cățelușa se duce la ea fericită. Rozalia îmbrătisează micuțul animal în timp ce o mângâie delicat pe cap.

- Credeam că te-am pierdut de tot.

Sasori se apropie de sora lui ,o îmbrătisează strâns si mângâie frumosul animal. Eu stau să privesc acesta scenă care mă unge pe suflet.

- Stiam că va veni singură acasă;

- De fapt Sasori ,Sasuke e cel care a gasit-o si a avut grijă de ea; spune Directoarea Tsunade în timp ce intră în cameră. Rozalia îsi ridică privirea si se uită cu niste ochi mari la mine.

- Tu ai gasit-o? Mă întreabă în timp ce se ridică de jos, eu doar dau din cap în semn că da. Intr-o  fracțiune de secundă Sakura e la mine în brațe, mă îmbrătisează în timp ce îmi mulțumește. O strang si eu la rândul meu, îmi afund fața în părul ei care miroase a vanilie, Doamne cât ador acest miros ,mai ales că vine de la ea. Inima mea bate ca o nebună îmi este frică că va ieși afară.

♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡

Am ajuns si eu acasă după ce doamna directoare ma rugat să rămân la cină. Pot să zic ca a fost o seară plăcută am râs pe săturate la masă de cei doi frați care se loveau întruna. Chiar dacă se ciondanesc ei stiu sigur că țin mult unul la altu. Tot nu am scăpat de pregatirea la biologie ,si acum iată-mă din nou în curtea familiei Haruno rulandu-mă să nu fie nimeni acasă. Dar eu niciodată nu am noroc la usă îmi răspunde chiar profu ,mă invită în sufrageri îmi oferă un pahar de suc iar după cel beau ne apucăm de studiu. După o oră Sasori îsi face intrarea în sufragerie speriat din cale afară, se ascunde sub canapea cerîndu-ne să-l nu dăm se gol.

- Sasori dacă pun mâna pe tine vei fi istorie.

Sakura coboară furioasă la picioarele ei fiind Liza care latră la vederea mea.

-Unde este? Eu si profu ne uităm unul la altu si dăm din umeri în semn că nu stim.

- Hmmm mă duc să văd dacă nu este în bucătărie. Aceasta se face de nevăzută iar domn profesor îsi ceartă nepotul.

- Uite ce mă pui să fac ,să-mi mint nepoata.

- Bunicule faptele scuză mijloacele.

În timp ce acesta stă culcat sub canapea scumpa cățelușa vine voioasă si îsi bagă nasul în ascunzatoarea raufacatorului.

- Liza pleacă că mă dai de gol. Dar nici gând ca câinele să plece ba chiar începu să latre si să dea din coadă fericită.

- Ai găsit ceva fetița mea. Rozalia îsi face intrarea în sufragerie.

- Drace; zise Sasori din ascunzatoare.

- Frățioare ieşi afară ,stiu că esti sub canapea.

Roscatul resemnat iese afară din ascunzatoare si se uită urât la câinele ce stă cuminte lângă Sakura.

- Tradatoare-o; murmură.

Nu prea am avut inspirație la acest capitol, la urmatorul îmi voi da mai mult silința:)))