îți dai seama să scriu despre frunze bolnave
măreția toamnei bătaia vântului ploaie frig
absolut nimeni n-a mai scris despre anotimpuri târzii apropierea morții
dar era seară și lampadarele îngenuncheau
croșetele lor
îmi sugrumau inspirația
băltoacele guri de balaur
copacii și ei
erau intr-un fel
deși nu le găsisem încă
vreo metaforă mai de doamne ajută
chiar și fără exagerări poetice bătea vântul
la un moment dat nici nu mai țineam ochii deschisi
printre picăturile de pe ecran
degetele deviau de la traiectorie
am rămas fără poem de toamnă
și aproape că m-am împiedicat de un gard
glorie ție
ce l-ai înfipt în acel colț
e periculos să scrii poeme de toamnă
un binevenit avertisment
în epoca asta avansată
îți pierzi capul
nici nu-i de mirare
că n-a mai scris nimeni
poeme pe tema asta
