Ai încredere în mine [Volumul I]

Capitolul 25

- Scuze nu am stiut că baia scoli a devenit mai nou bordel, data viitoare am să bat la usă.

Vocea asta o nu ,nu ea dintre toate persoanele care puteau intra tocmai ea s-a nimerit ,nici nu am curajul necesar să mă întorc mai ales că sunt în boxeri iar bruneta asta nu are cea mai bună poziție. O aud cum oftează, pasi ei se îndreaptă spre mine e chiar în spatele meu ,aud cum apa curge din robinet iar apoi ca un mare bonus simpt apă pe pielea mea încinsă, bruneta sare imediat din brațele mele. Mă întorc imediat spre micuța rozalie care mă privește cu dezgust.

- Sakura!

- În carne si oase.

Pare cam nervoasă are obraji rosi si nu-mi dau seama dacă e rosie de rușine că ma văzut la bustul gol sau pentru că e nervoasă că a asistat la una din partidele mele.

- Îmbrăcate până nu vine Karin si te vede asa.

Am uitat de nebună imediat îmi caut cu disperare hainele ,îmi găsesc bluza pe jos iar pantaloni mei atârnă de usa de la cabina toaletei ,după ce le trag rapid pe mine îmi caut încălțămintea.

- Vedeți pe undeva încălțămintea mea? Le întreb pe cele doua fete, bruneta se chinuie să-si închidă fermoarul de la rochie în timp ce rozalie o privește cu dezgust.

Până la urmă mi i-am găsit singur, acum mă gândesc cum să ies afară din baia fetelor fără să fiu văzut, bruneta a cărui nume nici nu l-am reținut s-a făcut nevăzută din baie lăsându-mă cu micuța rozalie.

- Ai vro idee cum pot să ies de aici fără să fiu văzut. Aceasta se uită la mine indiferentă , se vede pe fața ei că nu vrea să mă ajute.

- Descurcăte , asa cum ai intrat aici fără nicio jenă asa să si iesi; Dă să plece dar o prind de mână si o trag aproape de mine ,respirația ei pe pielea mea îmi încălzește tot corpul ,emană atâta căldură încât nu i-as mai da drumul.

Aceasta îmi bagă mână sub bluză scoțând lanticul pe care îl port cu atâta drag ,îl atinge ușor si zâmbește fericită.

- E foarte frumos.

Îmi pun mâna peste a sa e atât de fină si de delicată, cu grijă strang la piept mâna sa în care ține lănțicul, aceasta zâmbește si cu grijă strânge colierul în mână.

- Acest lănțic mi-a fost dăruit, de o persoană specială.

Rozalia se îndepărtează ușor de mine lăsând colierul din mână, se îndreaptă spre usă.

- Spor la evadarea din baia fetelor; Spune râzând si se face si ea nevăzută, super acum ce fac.

¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤

- Cât de prost să fie să rămâi captiv în baia fetelor?

- Am să mă prefac că nu am auzit întrebarea.

Doamne prost eu că i-am zis scumpului meu frate pățania din baia fetelor. Tot drumul spre casă mi-a făcut capul calendar că dacă nu ar fi fost el prin preajmă eu încă rămâneam acolo . A râs cu lacrimi când i-am zis că rozalia n-ea întrerupt si că ma si udat pe mine si pe bruneta. Am ajuns în sfârsit acasă, Itachi e înainte râzând încă de beleaua mea iar eu merg nervos cu capul în jos.

- Si  Sasuke ia zi e bun...; Hăăă de ce a tăcut din gură când am ridicat capul să văd ce a pățit un balon cu apă mă loveste din plin. Eu mă uit la Itachi acesta la rândul lui se uită la mine.

- Shin! Strigăm eu si Itachi, imediat în fața usi isi face loc o pramatie de copil de 13 ani cu părul negru răvășit în toate părțile, este înarmat până-n dinți cu baloane cu apă, eu si Itachi suntem traumatizați ne predăm ridicând mâinile în aer.

- Tu de când esti aici? Întreabă Itachi înaintînd în față, mare greșeală a intrat pe teritoriul inamic o să fie bombardat cu apă imediat. Deja pramatia îsi pozitioneaza balonul ,fiind gata de atac.

- Itachi ai înnebunit te bagi în luptă fără arme?

- Nu fi copil ,crezi că îmi este frică de puțină apă.

Idiotul înaintează deja e în dreptul usi , când să intre în casă un balon îl lovește direct în față doar că de data asta nu a fost un balon cu apă ci cu vopsea. Râd cu poftă de imaginea ce îmi este oferită ,un Itachi roz din cap până-n picioare.

- Acum chiar arăți ca o fată; îi spun râzând.

Cu chiu cu vai am reușit să intrăm si noi în casă, deja ma luat cu dureri de cap când am văzut sufrageria cu susul în jos, Wanda o să-l termine pe mucosul ăsta.

Mă aflu în camera mea împreună cu nevastuica în călduri care încearcă să-si scoată vopseaua din păr. Eu mă amuz pe săturate în timp ce infulec niste biscuiți cu ciocolată. Deodată se aude soneria de la usă, neah in niciun caz nu cobor nici dacă mă plătești.

- Cine o fi la ora asta?mă întreabă Itachi de parcă eu as sti răspunsul.

- Cine stie; spun si dau din umeri.

- Sasuke dragule o frumoasă domnișoară a venit să te vadă!

Vocea Wandei se poate auzi tare ai clar în cameră.

- Domnișoară?  Întreb uimit

- Frumoasă? Spune si Itachi

Imediat cobor scările în urma mea fiind boul de frate-miu, când ajungîn fața usi o văd pe frumoasa rozalie care stă plictisită si se uită la mine ,o poftesc înăuntru iar acesta face întocmi, Itachi a şterpelit un prosop din baie ca să si-l pună în cap pentru a nu îi se vedea minunăția de culoare. Când să intrăm în sufragerie pramatia de Shin îsi face si el debutul pe scări.

- Mamă ce bunăciune! Mă uit urât la el ,se vede că e un Uchiha ,rozalia de lângă mine râde încet.

- Pentru tine nu-i ora de somn? Mârâi la el.

- Cine crezi tu că doarme la ora 10 , doar bunicul dar nici el săracul.

Îl omor jur că-l impachetez si îl trimit la ta-su acasă, vine spre noi si o examinează pe rozalia de lângă mine.

- Îmi pari cunoscută? Spune el analizând-o mai bine.

- Au trecut doar 3 ani de când nu ne-am văzut Shin!

Ce, Sakura cunoaste acest specimen eşuat?

¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤