Intunericul

Capitolul 2

Vlad

Intru in camera Marei ca sa imi cer scuze pentru scena de mai devreme, dar dupa ce urc scarile,observ ca usa camerei ei este larg deschisă. O fi fugit? Daca a fugit ma jur ca o omor! Dar stai, nu pot fara ea...
Ies grabit din camera ei si cobor pana la parter, unde ii gasesc pe Cristi si ceilalti prieteni ai noștri, Selly, Max, Jake Paul si Vasco.
-Voi ce cautati toti aici?
-Am dus-o pe Mara la spital...
-Ce?De ce?!
-Nu stiu ei m-au sunat si m-au obligat sa vin, eu imi inregistram o noua melodie, zice Jake Paul
-Da tu cine esti? Il intreb eu pe el
-Doar youtuberul care a crescut cel mai repede. Nu uitati sa dab-uiti pe hatteri! Zbiera el in timp ce isi indoaie mainile intr-un dab puternic
-Ok cred ca poti sa iesi din casa mea..., Il dau eu afara.
-Dar-dar inca nu am facut vlog cu voi ca sa fac views!
-Nu imi pasa, pa! Tipa Cristi la el.
-Ok, acum spuneti-mi ce cauta Mara la spital! Comand eu cu seriozitatea evidenta in vocea mea
-Pai am vrut sa ii dau masa, ea a spus ca nu ii foame desi i-am auzit stomacul de la o posta... si m-am enervat si an zguduit-o putin si a... a lesinat..., spune blondul rușinat.
-Da prost mai esti Cristi!
-Scuze mami, nu da prea tare!...
-O sa dau foarte tare dupa ce o gasesc pe Mara!
-Dar stii deja unde este... la spital! Comenteaza Selly.
-Da da, ce inteligent esti si tu!
-Ho, eu doar te ajutam...
-Scuze dar am nervi!
-Nu e nimic...
Ies de graba din casa si ma duc in garaj. Ma apropii de masina mea, un range rover Sport. Stiu ca nu am inca 18 ani, dar sunt Vlad Munteanu, le spun numele prietenilor mei politistii si ma lasa in pace, stii cum? Uneori sa fii youtuber se plateste foarte bine. Rasucesc cheia si masina se trezeste la viata. Ies din garaj si apas pedala pana la podea, incercand sa ajung cat mai repede la ingerasul meu drag.
Peste 2 minute si ajung la spital unde intru ca si nevazut si ma indrept spre scari. Stai asa- nu stiu la ce camera este! Ma intorc si ma duc la biroul de informatii unde incerc sa ii atrag atentia doamnei. Dupa 5 incercari nereusite, ma decid sa ridic vocea
-ALO, TANTI DACA NU IMI ACORZI ATENTIA TA ITI RUP CAPUL
-Ce vrei copil rasfatat ce esti?! Nu vezi ca am treaba?
-Vreau sa imi spui la ce camera se afla domnisoara Mara.
-240, acum lasa-ma in pace pana nu chem paza!
-Paza te cheama pe tine!
Dupa acest incident urc scarile in graba pana la etajul 3 unde se afla camera dragei mele Mara. Dau buzna in camera ei si o gasesc acolo singura si inca adormita. Perfect! Pot sa o iau,sar pe geam si termin repede! Aud pasi pe hol si imi folosesc viziunea impecabila de vampir pentru a vedea ce se intampla pe hol. Da, pot sa fac asta. Observ, dupa cercetarile holului, ca sunt niste asistente care se grabesc spre camera in care rezudentiez in momentul de fata. Ma apuc sa ii scot branula din mana, dar fix cand am reusit sa opresc insfarsit sangerarea, vad cum cineva a pus mana pe clanta, gata sa deschida usa. Usor usor, usa se deschide si pe ea intra o asistenta medicala.

****

O pun pe Mara usor pe bancheta din spate a masinii, admirandu-i fata gingasa pe care o are in timp ce doarme. O urmaresc de 5 ani, si in toti acesti ani, noaptea era preferata mea, deoarece puteam sa ma uit la ea si la chipul ei frumos si linistit in timp ce ea visa. Intind mana si ii scot o frunza care i s-a prins in par cand am aterizat in boscheti cand am sarit pe geam.
Observ ca incepe sa se miste asa ca o las pe bancheta si ma grăbesc la scaunul soferului. Din nou, condul rapid spre casa, dar de data asta am grija sa nu imi ranesc ingerul. Sincer, e ciudat cum o numesc 'inger' ea e tot ce e frumos pe lume, ea e lumina. In timp ce eu sunt ce poate fi mai rau, sunt un monstru, sunt întunericul. Stiu ca toti va doriti sa fiti ca mine, sa aveti astfel de puteri, dar odata ce le obtineti, o sa vedeti ca exista mai mult in spatele fetelor frumoase a modelelor sclipitoare din filme. Noi omoram ca sa traim.

****

In 10 minute ajung acasa. Opresc masina si ma duc la usa din spate, de unde o iau pe Mara si incui automobilul. Cand intru pe usa, gasca de mai devreme statea pe canapelele din sufragerie. Ei incearca sa imi zica ceva dar ii ignor si o duc pe Mara in camera ei. Stiu ca reactionez prea mult, dar sunt nervos pe ei. Si eu stiu ca asa fac la nervi.
O pun pe Mara in patul ei si o acopăr cu patura pana la gat. Ciudat este ca nu s-a trezit inca... e lesinata de jumatate de zi deja, oare ce i s-a mai intamplat?
Alung gandul asta si o mangai pe obraz. Este atat de frumoasa...
-Somn usor, iubire! Ii soptesc eu lipindu-mi usor buzele de fruntea ei delicata. Dintr-o data, ea tresare si isi deschide ochii minunati, uitandu-se cu teroare la mine. Ii zâmbesc, dar in loc sa imi zambeasca inapoi, incep sa ii curga siroaie de lacrimi din colturile ochilor.
-Te urasc... du-ma acasa... te rog! Se roaga ea de mine cu vocea ragusita din cauza faptului ca tocmai s-a trezit dintr-n somn indelungat.
-Nu pot!... Te iubesc, te-am iubit de cand te-am vazut prima data in acea zi...
-Daca ma iubesti cu adevarat ma duci acasa!... exclama ea serioasa
-Nu o sa te duc acasa! Tip eu nervos si ma ridic intr-un acces de nervi si ies din camera trantind usa in urma mea.

Hey buna, am pus si eu capitol nou...cred?.. puteti spune ca...ultima data cand am pus capitol a fost...anul trecut! In fine,sper sa va placa?..sau ca v-a placut, ca asta e la sfarsit deci ati citit deja...