Sunt aici pentru un motiv

Capitolul 10

Lui An Na îi trebuiră câteva momente ca să se dezmeticească și să-și dea seama despre ce este vorba.

- Ccc-ee ai spus? zise ea, bâlbâindu-se.

- Am zis că eu sunt misoginul național despre care vorbești cu atât de multă stimă.

- Îmi pare rău, nu am știut că tu...

- Deci, care este alegerea ta: avocatul sau prietena cu care voi fi văzut în public pentru următoarea perioadă?

- Prietena ta? An Na începu să râdă. Mai mult a pagubă, decât de amuzament. Chestia asta nu era amuzantă. Chiar deloc. Pentru ce trebuie să fac asta?

- Pentru că, la fel ca și ție, îmi trebuie și mie o imagine puțin mai bună.

- Și ce am eu de-a face cu imaginea ta?

- Păi, tu vrei să îți păstrezi imaginea intactă, eu vreau să mi-o îmbunătățesc. Probabil că m-ai văzut la TV și după reacția ta, știi că până acum am avut multe scandaluri din cauza fetelor sau, altfel spus, datorită absenței lor în viața mea.

- Ok. Dar eu... nu cred că pot să te ajut în acest sens. Vezi tu, nu provin dintr-o familie de chaebol. Nici nu prea am... Pe bune, sunt doar un detectiv. Chiar vrei să te întâlnești cu un detectiv?

- Ușurel. Cine a zis ceva de întâlnit? Am zis doar că tu o să mă ajuți să-mi fac o imagine mai bună, nu că aș avea alte planuri. Vezi tu, o mică parte din bârfele care mi s-au scos sunt adevărate. Sunt puțin misogin și narcisist.

- Mulțumesc de explicație! Nu mi-aș fi dat seama, răspunse ea, sarcastic.

- Ce ai zis?

- A, nimic. Gândeam cu voce tare.

- Deci, domnișoară detectiv, ce părere aveți?

- Niciuna. Sunt prea ocupată cu găsirea unui răpitor, posibil criminal, iar treburile acestea de telenovelă mă cam plictisesc.

- Atunci înseamnă că singura soluție rămâne să ne vedem în instanță!

An Na închise ochii și strânse din buze. Trebuia să-l ia cu ușurelul. Chiar dacă era nervoasă. Trebuia să se abțină, pentru moment, și să găsească o soluție.

- Chiar nu există altă soluție?

- Nu cred ... nu prea am scandaluri care să implice poliția.

- Da, dar totuși, nu ți se pare puțin deplasată cererea ta?

- Ba deloc. Mi se pare foarte rezonabilă, având în vedere ce articol din lege ai încălcat.

- Nu îmi permit să intru în gura presei. Îmi spui să mint o națiune întreagă? Tu realizezi că tocmai stai de vorbă cu un detectiv?

- Cine a zis ca îi minți?

- Atunci ce se presupune...

Telefonul îi bâzâi în buzunar. Hae Chul.

- Scuze, o clipă, zise ea, întorcându-se cu spatele. Da, HaeChul. Cred că maxim 30 minute. O să fiu acolo până în ora 21. Am înțeles.

- Cine e puștanul cu care tot vorbești?

- Unu: nu e puștan. Doi: nu are asta de-a face cu tine. Și...

- Ofițer An Na, sunteți chemată.

An Na oftă. Se întoarse către tipul care o anunțase și îi zise:

- Ia-o înainte.

Apoi, către Jung Su.

- Îmi pare rău. Sunt solicitată. Momentan, nu pot răspunde. Te voi contacta mâine.

- Gândește-te. Să nu regreți mai târziu.

- O să mă asigur.

An Na o luă la picior, iar Jung Su, bombănind că nu-i ieșise planul să o sperie, se întoarse în sală. Se întreba când avea să se termine. Era enervat. Iar Ma Roo era de negăsit.

*6K+