Mentorul

Capitolul 9

Gabriel P.O.V.

Atenție:capitolul conține scene cu conținut licențios!

Mâna mea stângă era așezată pe sânul ei drept, iar piciorul ei stâng era captiv intre picioarele mele. Mi-am miscat ușor degetele, mângâind pielea catifelată și am răsuflat ușurat când am realizat că nu visez și că Inna era aici, în brațele mele.

-Hmm...o aud mormăind, in timp ce se răsucește și se întoarce cu fața spre mine.

Buzele mele îi șoptesc un "buna dimineața" jucăuș, in timp ce Inna refuza sa deschidă ochii, iar mâinile ei căuta să-și acopere mai bine corpul cu cearceaful alb. In ciuda protestelor ei slabe, o trag înapoi în brațele mele și ridic cearceaful pentru a ne acoperi pe amândoi.

-Nu ești obișnuită să împarți, o tachinez, in timp ce îi sărut fruntea ușor încruntată.

Inna deschide ochii brusc, se ridică în șezut și mă privește panicată, de parcă ar fi făcut o descoperire neașteptată.

-Trebuie să plec...am cursuri azi...o aud bolborosind, aruncând agitata o privire prin dormitorul meu.

-Buna dimineata și ție! Șoptesc amuzat, întinzând mâna dreaptă spre umărul ei stâng.

Inna tresare și se sustrage mângâierii mele, asezandu-si tot mai bine cearșaful in jurul ei. Având în vedere faptul că noaptea trecută făcusem dragoste de doua ori, nu înțelegeam defel reactia ei.

-Pot sa împrumut ăsta? Mă intreaba, cu aceeași privire alarmată, aratandu-mi cearșaful pe care îl ținea aproape complet în jurul ei, și doar o mica parte mă mai acoperea pe mine.

-Esti invitata mea, îi spun zâmbind, amuzat de stanjeneala ei.

O urmăresc cum coboară din pat, cu cearșaful strâns înfășurat în jurul corpului și cum isi cauta alarmată hainele.

-Cred că mare parte sunt pe undeva prin living, o tachinez zâmbind larg, curios sa ii observ reacția.

Inna abia îndrăznește să mă privească în ochi, in timp ce obrajii i se colorează puternic.

Înregistrez cu amuzament cum se apleacă lângă partea mea de pat pentru a ridica ceva. Dornic sa o scot din transa in care parca se afla, cobor la rândul meu  și îi întind zâmbind sutienul pe care l-am găsit aruncat pe lampa de lângă pat.

-Banuiesc că îți aparține, o tachinez, in timp ce refuz momentan să îmi acopăr corpul gol.

Intenția mea nu este sa o șochez pe Inna, să o intimidez sau sa o fac sa se simtă stânjenită. Vreau doar sa nu se mai comporte de parcă nimic nu s-ar fi petrecut între noi.

-Multumesc...mormăie slab, întinzând mâna să-și recupereze obiectul vestimentar.

-Vino aici! Îi cer nerăbdător, strangand-o de mana dreapta și obligand-o sa se apropie de mine.

Urmăresc cu același amuzament reacția de uimire a Innei in clipa in care o trag în brațele mele și îmi așez palma stângă peste mana cu care își susținea ea cearșaful .

-Sunt eu...același bărbat în care ai avut încredere noaptea trecută, acelasi bărbat căruia i te-ai dăruit fără reținere, căruia i-ai strigat numele și i-ai umplut inima de bucurie când te-a văzut stand în patul lui în această dimineață. Prin urmare, nu cred că există vreun motiv pentru care sa te simți rușinată în aceste momente, nu cred că este cazul sa te porți ca și cum nimic nu s-a întâmplat noaptea trecută. Pentru că s-a întâmplat Inna...fiecare părticică din corpul tau știe că s-a întâmplat, așa cum și eu sunt conștient că între noi a fost ceva mai mult decât o poftă nebună. Așa că spune-mi Inna, de ce încerci să pui o bariera invizibila intre noi?