Doar noi

Capitolul intai

Asta ar trebui sa fie o dimineata obisnuita, dar nu, ca de obicei mama e mai incantata decat sunt eu si fratele meu. Ar fi trebuit sa ne trezim la 7, dar mama mea scumpa si draga s-a gandit sa puna alarma mai repede ca sa fim gata la timp pentru prima zi de scoala.
Ma ridic din pat rupta de obosita pentru ca nu reusisem sa dorm decat vreo 2-3 ore caci am stat toata noaptea si m-am uitat la seriale, ceva obisnuit pentru mine. Imi fac rutina de dimineata si ma indrept spre sifonier ca sa imi aleg hainele cu care sa ma imbrac in prima zi de liceu. Imi prind parul coc pentru ca sunt o lenesa si imi e prea lene sa il intind. Merg jos sa iau micult dejun alaturi de fratele meu si de parintii mei.
De obicei, majoritatea copiilor adoptati cand afla acest lucru devin foarte reci cu parintii lor si rareori incep sa se comporte diferit cu acestia neoferindu-le respect caci i-au crescut si ca au trecut prin atatea momente dificile. Eu, insa, le sunt foarte recunoscatoare parintilor mei adoptivi ca m-au crescut si m-au facut sa ajung unde sunt. Ii iubesc enorm si chiar nu stiu ce m-as fi facut fara ei si cum ar fi fost viata mea daca ei nu m-ar fi adoptat.
Perfect, mama a facut clatite!
Ma asez linistita la masa si incep sa mananc.
-Cum ti se par clatitele, Sia? ma intreaba mama curioasa.
-Sunt delicioase, ca de obicei.
-Ma bucur ca iti plac!
Ma uit sa vad cat este ora si constat ca trebuie sa plecam daca vrem sa ajungem la timp la liceu.
-Tata, nu ne poti duce tu la liceu azi? il intreb eu.
-Bineinteles ca va pot duce!
Ne luam rucsacele si inainte sa iesim din casa o salutam pe mama. Ne urcam in masina iar in cateva minute ajungem in fata liceului. Il salutam pe tata si coboram din masina.
Sunt o multime de adolescenti pe aici. Ma simt putin emotionata, dar pasesc hotarata alaturi de fratele meu spre intrarea liceului. Toate privirile sunt atintite spre noi si se aud tot felul de susoteli. Niste fete incep sa se uite intr-un mod mai urat spre mine, presupun ca acelea sunt "popularele liceului".
Ne indreptam spre biroul directorului ca sa aflam in ce clasa suntem.
Bineinteles ca pana am gasit biroul a durat putin, bine, putin mai mult. Deja eram in intarziere de 10 minute, dar intr-un final am gasit si clasa. Batem la usa, asa cum este frumos si ne cerem scuze de la profesoara pentru ca am intarziat la ora explicandu-i ceea ce s-a intamplat. Aceasta ne pofteste la ora, dar mai intai ne pune sa ne prezentam in fata colegilor.
Ne asezam in prima banca deoarece doar acolo era loc, dar oricum nu ne deranja caci eram obisnuiti sa fim asezati in prima banca.
A, da, am uitat sa va spun, eu cu Catalin suntem frati gemeni.
Pana la sfarsitul orelor de curs am reusit sa ne facem ceva prieteni noi, si chiar ma bucur, Ana, care este o fata inalta, satena, cu ochii verzi, foarte vorbareata si draguta si Mihai, care este brunet, inalt, are ochii albastrii si este in echipa de sah a scolii.
Dupa incheierea cursurilor ne decidem sa mergem cu Ana si Mihai la o cafenea din apropierea scolii.
Ajunsi acolo, eu si Ana ne comandam cate o ciocolata calda pentru fiecare, iar Cata si Mihai isi iau cate o cafea.
Incepe sa imi sune telefonul, iar eu merg afara ca sa raspund. Era mama care voia sa vada ce facem si cum a fost la liceu. Dupa ce ii inchid dau sa intru in cafenea, dar cineva ma trage de mana. Ma intorc putin speriata sa vad cine e si cand imi dau seama raman uimita..

ATAT PENTRU ACEST CAPITOL DEOARECE MAINE AM SCOALA SI TREBUIE SA IMI INVAT CACI MA ASCULTA.
SCUZATI-MI GRESELILE DE EXPRIMARE SI EVENTUALELE GRESELI DE SCRIERE. MAINE REVIN CU URMATORUL CAPITOL.