Mă împinge spre maşină cu pistolul la tâmplă.
- De ce ne faceţi asta? Nu am făcut nimic.!
- Nu aţi făcut nimic da? O să am eu grijî să ajungeţi după gratii, criminalilor!
- Poftim?! Vă bateţi joc de noi? Credeţi că noi am omorât acele persoane?
- Nuuu, eu le-am omorât. Închide gura aia şi mişcă-te.!
Cu abilităţile mele de karate am reuşit să îl lovesc pe poliţist în cel mai sensibil loc şi am fugit spre
Justin, însă, alte două maşini de poliţie ne înconjurau.
- Fetiţo, mă enervezi! se ridică poliţistul pe care îl lovisem.
Ridică arma în sus şi dă un foc de armă.
- Dacă am spus să tăceţi din gură mă ascultaţi! spuse ţipând. Eu NU mă joc!
- Vă rugăm să ne credeţi. Am venit într-o tabără. Auzobuzul s-a stricat şi câţiva copii au fugit.
Noi am plecat în căutarea lor şi ne-am pierdut de grup. Am văzut o cabană în care era o femeie.
După ce ne-am întors la ea era moartă. Acum vrem doar să ajungem acasă. Am 16 ani. Vi se pare că
am faţă de criminal? spuse Justin foarte calm.
- Băiete, mi s-a comunicat că în pădurea aceasta au murti mai multe persoane. Şi, după cum sunteţi
singurii de pe aici ...
- V-aţi gândit că noi le-am omorât? spun eu .
Ofiţerul îmi scoate cătuşile şi ne face semn să mergem spre dubiţa de poliţie.
- Haide, plecaţi! Vă va conduce unul dintre colegii mei la intrarea din oraş.
Ne-am urcat în dubiţă. Ochii îmi erau înlăcrimaţi. Tot ce vroiam era să ajung acasă.
- Îmi va fi dor de tine . spun eu .
Justin m-a luat în braţe şi m-a sărutat. A fost .. WOOW!
- Şi mie, Claire.
Pădurea era mult mai lungă de cât ne-am fi aşteptat. Multe vieţuitoare tăiau calea maşinii.
Oare, domnului William, care ne abandonase, îi pasă de noi. Sau doar s-a gândit la viaţa lui?
Din această aventură am învăţat că unele persoane înşeală aparenţele. Personalitatea unora
nu poate fi schimbată cu nici un chip. Iar, ca întoteauna, aparenţele înşeală.
Îmi era dor e părinţii mei dar, în acelaşi timp nu vroiam să plec de lângă Justin.
Îmi era greu să mă despart de Justin. Îmi era ca un frate, poate mai mult. M-a ajutat când am dat de greu,
m-a salvat din ghearele unui animal şi s-a sacrificat pentru mine. Ajunsese să fie o parte din inima mea .
Părinţii mei cred că erau îngrijoraţi. De câteva zile nu mai dădeam nici un semn de viaţă.
Când am ajuns în oraş l-am luat de mână pe Justin şi l-am tras la o plimbare, ca un rămas-bun.
Pe ecranele unor televizoare din mai multe vitrine ale magazinelor era aceeaşi ştire.
Doi copii de vârste asemănătoare, fugiţi dintr-o tabără au fost daţi dispăruţi. Ne apropiem si WOW,
eram noi.! Poftim?! Mai multe persoane se uitau la ecran apoi şi-au întors privirea spre noi. O doamnă
şi-a scos telefonul mobil şi cred că suna la poliţie. Un echipaj şi-a făcut apariţia.
- Copii, staţi pe loc. Am fost înştiinţaţi că aţi frugit din tabără.
- Poftim?! Am fugit? Ne-au lăsat baltă.! Au plecat fără să verifice numărul copiilor prezenţi. Am rămas singuri,
singuri într-o pădure în care nimeni nu mai era! Singuri într-un loc de care se spunea că este bântuit.! spun eu .
Ofiţerul se uită la mine şi cred că notase tot ce spusesem . Ne-a făcut semn să urcăm în maşină.
- Unde locuiţi?
- Beverly Hills. !
- Pfff, vom avea ceva de mers. spuse ofiţerul .
Aveam nevoie de o vacanţă frumoasă, în care să mă pot relaxa după şcoală. De ce mi se întâmplă mie asta?
Niciodată nu am ieşit din cuvântul părinţilor mei. Niciodată nu am deranjat sau supărat pe cineva.
Am fost bună cu toată lumea, sau, măcar m-am prefăcut că sunt . Viaţa este nedreaptă uneori cu persoanele
care vor să facă un bine. Nu am o viaţă perfectă, dar mi-o colorez încât să fie aproape perfectă.
Justin era baza. Cred că .. mă îndrăgotisem de el.
Ne-am urcat în maşină. Se scurseseră 2 ore de mers, şi, cred că ajunsesem acasă.
Ofiţerul m-a lăsat în faţa casei. L-am luat pe Justin în braţe, l-am strâns câteva minute, apoi l-am sărutat.
- O să îmi fie dor de tine.
- Şi mie. spun eu .
O lacrimă mi-a suprins obrazul. Justin s-a urcat în maşină şi a plecat. De atunci l-am văzut ultima oară.
Trecuse 1 an de la tabără ....
Mă maturizasem. Îmi făcusem câţiva prieteni la şcoală. De Justin nu uitasem. Imaginea cu femeia moartă îmi invada
visele, dar imaginea cu sărutul nostru îmi alina visele. Îl iubisem, îl iubesc, şi îl voi iubi mereu.
