10 ani mai tarziu si 2 ani mai devreme

30 2 2
                                    

La varsta de 5 ani:

 La varsta de 5 ani am inceput sa alerg ca disperatul si nu m-am potolit pana nu mam aruncat intr-un lac. Mama a crezut ca o sa ma inec, dar surprinzator stiam sa innot chiar daca nu o mai facusem niciodata si singurul loc cu apa in care mai intrasem fusese cada.

La varsta de 17 ani:

Tocmai veneam de la liceu. Deodata am simtit o chemare ciudata...Simteam pur si simplu nevoia de a fugi, de a parasi curtea scolii care era asfaltata si vroiam sa stau pe iarba si sa simt razele soarelui atingandu-mi fata...Am auzit o voce: De ce? De ce s-a intamplat asa? De ce?

-Ryan! Unde fugi asa? Mai avem si ora de sport...Vroiai sa chiulesti? m-a intrebat John.

-Stai! Taci o data! Nu mai auzeam vocea... a fost atat de ciudat.

-Ce ti-am facut? Pur si simplu tu ai luat-o la sanatoasa si eu te-am intrebat unde mergi! Scuze ca te-am oprit din a chiuli si multumesc ca nu m-ai luat si pe mine cu tine.

-Eu nu chiuleam! A fost un moment mai greu pentru mine!

-Ca ai luat un 4 la biologie?

-Nu! Lasa-ma in pace!

Am plecat nervos si m-am dus sa ma schimb. Toata ora de sport n-am vorbit si nici pe drumul spre casa chiar daca am mers  cu John sii Keyla.

Odata ajuns acasa, ca de obicei eram singur. M-am dus in bucatarie si am luat o gura sanatoasa de apa, iar apoi m-am dus spre dormitor cu gandul de a incepe sa imi fac temele, dar am sfarsit prin a ma intinde in pat si am adormit...

De ce? Cine? De ce s-a intamplat asa? De ce?

Cand m-am trezit eram transpirat din cap pana in picioare. M-am trezit intr-o pozitie in care nici macar nu credeam ca puteam sa dorm. Stateam turceste cu mana stanga pe langa corp si cu ce drapta ma tineam de gulerul tricoului de parca as fi avut un lantisor. Deodata mi-au revenit simturile si mi-am dat seama cat de rece eram. Aveam o temperatura cu mult sub cea normala, daca nu chiar o temperatura la care ar fi trebuit sa fiu mort. M-am apucat de teme si am incercat sa alung gandul la aceea dupa-amiaza, dar nu am reusit.

 Curand, fratele meu mai mic, Justin, a a juns acasa. Asa ca nu prea ma mai gandeam la visul acela deoarece ma gandeam cum sa ii inchid gura... El este are 14 ani si este in clasa a 8-a B la Scoala Gimnaziala Principesa Margareta si are niste colegi de treaba, dar toti raman o gasca de pici...

Dar acum imi dau seama ca nu v-am spus nimic despre mine. Eu sunt Ryan si am 17 ani. Sunt la liceul Gheorghe Lazar si am niste colegi super de gasca si niste prieteni extraordinari. Cei mai prieteni!!

Suntem 7 foarte buni prieteni : eu, John, Keyla, Justin, Jade, Bodo si Vayne. Suntem cu totii colegi, ma rog mai putin Justin care deja stiti ca este fratele meu mai mic. Fratiorul meu drag...

-MAMA!! RYAN NU MA LASA IN CAMERA LUI SA MA JOC PE LAPTOP!!!

Intelegeti ce vreau sa zic prin "drag"...

-Ryan lasa-l si pe el sa se joace.. sti ca de Craciunul acesta o sa ii cumparam un calculator doar al lui. Ti-am mai zis momentan nu avem posibilitatea sa ii cumparam un calculator..

-Stiu, dar suntem in martie!!!

-Lasa-l la calculator si tu fa-ti temele!

-Bine... Oricum nu am ce face altceva. 

Asa ca m-am apucat de teme. Nu puteam rezolva nici una dintre problemele de la matematica sau fizica, la romana nu aveam pic de inspiratie si abia bajbaiam ceva la chimie ca sa nu zica doamna ca nu m-am straduit. Nu imi puteam scoate din cap visul pe care l-am avut si ma streseaza vocea aceea. Imi suna asa de cunoscut, dar a cui era? L-am rugat pe Justin sa stinga lumina si m-am intins in pat. A fost cam greu datorita luminii facute de laptop, dar intr-un final am adormit.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: May 12, 2014 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Ultimul Maestru al AuriiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum