Sa iubesti un fraier

Maratonul inimii mele

Astept sa plece. Ma întind pe asfaltul rece si întunecat exact ca sufletul tau. imi spun lăsându ma greoi ca sunt la tine in brate. Sunt oriunde numai nu in inima ta a carei prezenta e inca o enigma. Ma uit, la cer si iti vad ochii. Constelații ce lucesc in ochii tai si ma fac sa fiu naiva sa ma pierd in ei si sa cred ca ma iubesti. Ciudat este ca ma simt in siguranța cand Defapt sunt mai vulnerabila. Iti treci mana prin parul meu si ma înmoi gudurandu ma in timp ce tu Zâmbești aprobator. Inca nu stiu ce aprobi, poate faptul ca sunt dependentă de tine? Mi ai spus ca iubirea vine in valuri si astazi ma uit la tine si ma înec . Scufundând ma in atâta iubire venită doar din partea mea stiu ca nu ar fi trebuit sa te descopăr. Ma apropii de al meu ocean de sentimente abisul trăgându-ma spre el spunându mi sa te uit si tu, iti ridici o sprânceană te uiti la mine si ies la suprafața fiind gata sa ma înec inca odată si inca odată doar pentru tine. Inima mea devine punct de control si ma împinge șoptindu mi sa ti o dăruiesc . O întind spre tine tremurând si uitându ma cu speranța. Speranta ca o sa ai grija de ea. Te am iubit pentru ca erai jucaus si uite asa cu ușurintă, te ai jucat si cu inima mea. O noua minge, era demnă de un trofeu ? Ai răsucit-o, aruncat-o in sus si ai prins-o inainte sa se izbeasca de pământ. Te ai comportat ca si cum era de marmura cand ea era facuta din porțelan. Ai fost surprins ca a reusit sa supraviețuiască doar din iubire pentru tine si ai vrut sa vezi ce altceva mai poate face. Ai aruncat-o cat de sus si ai lăsat-o sa cada neajutorată alergând spre tine . Si eu, asteptam sa o prinzi insa tu te ai dat la o parte. Credeam ca e jucăria ta preferata dar ai crescut si jocurile s au schimbat, asa si jucăriile. Acum am tăieturi pe mani, am adunat cioburile si caut disperata Ceva cu care sa le lipesc si sa ma prefac ca sunt ca noua. Sângele scurs a dat o culoare intensa de roșu permanent porțelanului si acum deși ar trebui sa te urăsc te iubesc si mai tare. Lipesc Bucățile între ele cu cel mai slab lipici posibil, singurul aprobat de tine si plec zvarcolindu ma sa te gasesc. Pe drum toate persoanele ce aveau un loc special in inima mea au venit si au luat fiecare părțile lor din ticaitorul mecanism ce accelera cand iti auzea numele. Nu imi pasa, ma uitam in fata hotarata si ascultam muzica in casti sperând caci creierul meu va înceta a se opune. Tot ce ascultam din playlist ul meu era minciuna ta pe care o repetai atunci cand inca iti plăceau jucăriile. Alerg acum spre tine, alerg cu ochii umeziti sa iti dau rămășița din inima mea ținând-o strâns in palma, știind ca e tot ce pot sa iti dăruiesc. Ploua , bate vântul si ma opresc din alergat pentru ca nu esti in locul in care mi ai zis ca o sa fii mereu. Lacrimile mi se confunda picături apăsătoare . Maratonul inimii mele se oprește pentru un minut si apoi imi amintesc de tine iar. Iubirea mea pentru tine, Dedicația, dependenta...
Astept sa plece. Ma întind pe asfaltul rece si întunecat exact ca sufletul tau. ( si apoi se repeta totul la nesfârșit asa ca aceasta este o poveste fara un inceput si mai ales fara sfârșit ca si iubirea mea oarba fata de tine)