ESEURI BAC LB. ROMÂNĂ

PLUMB de George Bacovia

CONTEXT

Simbolismul este un curent literar de circulatie universala aparut in Franta, in a doua jumatate a secolului XIXlea ca reactie impotriva retorismului romantic si a formalismului parnasian, promovand emotia si muzicalitatea interioara a ideii. Si-a creeat o individualitate proprie prin lansarea a doua deziderate principale: folosirea simbolului si perceptia sinestezica asupra Universului. Promoveaza o noua viziune asupra poeziei considerata arta de a simti, fundamentata pe imagini artistice ca mijloc de exprimare a corespondentelor intre elementele universului prin sugestie. Dintre partile specifice simbolismului mentionam crearea starii de spleen, muzicalitatea interioara, inovatiile formale si utilizarea sinesteziei.

George Bacovia e considerat de critica literara cel mai insemnat reprezentant al acestui curent literar din literatura romana.

Poezia "Plumb" a fost publicata in volumul de debut, in 1916.

INCADRAREA IN TIPOLOGIE/CURENT LITERAR

Creatia de factura simbolista, aceasta opera lirica este o arta poetica in care se dezvaluie principalele conceptii ale artistului despre lume si viata, despre menirea lui in Univers, intr-un limbaj literar distinct.

Textul poetic se inscrie in estetica simbolista prin tema si motive, cultivarea simbolului, a sugestiei, prin corespondente, decor, cromatica, tehnica repetitiilor ce confera poeziei muzicalitate interioara si dramatism trairii eului liric.

Poezia este o elegie deoarece exprima sentimente de tristete si spaima de moarte sub forma monologului liric.

PREZENTAREA A DOUA IMAGINI/IDEI POETICE

Tema poeziei o constituie conditia poetului izolat intr-o societate lipsita de aspiratii, conditie marcata de singuratate, imposibilitatea comunicarii si a evadarii, moartea iubirii.

Motivele lirice cu valoare de simbol apartin campului semantic al mortii: plumbul, cimitirul, cavoul, somnul, vantul, frigul, si configureaza decorul funerar. Ele se asociaza cu starile sufletesti sau existentiale confuze care constituie obiectul poeziei simboliste: singuratatea, spaima de moarte, izzolarea, disperarea, inadaptarea.

Laitmotivul "stam singur" subliniaza senzatia de pustietate sufleteasca.

Viziunea despre lume este sumbra, fara speranta de salvare si de un tragism asumat cu luciditate. Imaginarul poetic infatiseaza lumea ca pe un imens cimitir, tot ce e viu (flori, amor) fiind impietrit sub efectul metalului toxic.

ILUSTRAREA A 4 ELEMENTE DE COMPOZITIE SI LIMBAJ

Titlul poeziei "Plumb" este un simbol recurent, repetat de 6 ori simetric, ceea ce confera muzicalitate textului; exprima corespondenta dintre un element al naturii si starile sufletesti exprimate liric. In sens denotativ plumbul e un element chimic, un metal moale, greu, de culoare cenusie-albastruie. Sensul conotativ deriva din cel propriu si sugereaza in plan poetic apasarea, monotonia.

Lirismul subiectiv e redat prin marcile eului liric, pers I sg. a verbelor "stam", "am inceput", "sa strig" si forma adj. posesiv "meu". In prima strofa eul liric apare in ipostaza singuraticului intr-o lume pustie si moarta, iar a doua strofa e marcata de moartea iubirii care acutizeaza sentimentul de singuratate.

In compozitia poeziei, autorul foloseste principiul simetriei. Textul este structurat in 2 catrene intre care cuvantul "plumb" asigura legatura de substanta fiind repetat de 6 ori si plasat in pozitii simetrice. Alte surse ale simetriei sunt paralelismul sintactic si tehnica simbolistica a repetitiilor.

Versul incipit "Dormeau adanc sicriele de plumb" infatiseaza lumea ca pe un imens cimitir prin cele doua simboluri obsedante, sicrie si plumb. Personificarea "dormeau sicriele" si epitetul verbului "dormeau adanc" sugereaza ideea mortii ca pe un somn profund, iar metafora simbol "sicrie de plumb" exprima imposibilitatea comunicarii si lipsa de sensibilitate a contemplarii poetului. Motivul somnului redat de verbul la imperfect "dormeau", exprima moartea sufleteasca.

Strofa I prezinta lumea exterioara prin elemente ale cadrului spatial si temporal. Cuvintele folosite se inscriu in campul lexico-semantic al mortii: sicrie, coroane, cavou. Se remarca metafora "sicrie de plumb" si inversiunea "funerar vesmant". Lumea obiectuala e si ea marcata de impietrire sugerata de constructia "flori de plumb". Intregul ambient capata greutatea plumbului, iar eu poetic se retrage in spatiul inchis al cavoului, simbol al izolarii. Vantul produce stridente acutice si senzatia de rece specifica mortii, in imaginea auditiva "si scartaiau coroanele de plumb".

Strofa a II-a debuteaza sub semnul tragic existential generat de moartea iubirii. Metafora "amorul meu de plumb" sugereaza ideea de mineralizare, ceea ce a cuprins si lumea interioara. Sintagma "stam singur langa mort" prezinta imaginea tragica a instrainarii de sine. Incercarea de salvare este iluzorie "si-am inceput sa-l strig". Metafora "aripile de plumb" presupune zborul in jos, caderea surda si grea, imposibilitatea evadarii si moartea afectivitatii.

Expresivitatea are surse multiple. In plan morfologic, verbele la imperfect "dormeau", "scartaiau", "atarnau", exprima disperarea eului liric.

La nivel lexical se remarca folosirea cuvintelor din campul semantic al mortii: "cavou", "sicriu", "mort".

La nivel stilistic se remarca prezenta simbolului central "plumb", asociat metaforelor "flori de plumb", "amor de plumb".

Dintre tehnicile simboliste autorul foloseste sugestia care exprima fidel corespondenta dintre elementele naturii si starile sufletesti. Universul e perceput sinestezic: vizual "flori de plumb", auditiv "scartaiau", tactil "era vant". Se remarca o cromatica apasatoare datorita simbolului recurent "plumb". Repetitiile ofera muzicalitate elegiaca, la fel ca prozodia (2catrene, rima imbratisata, masura de 10 silabe, ritm variabil).

In concluzie, prin atmosfera, muzicalitate, folosirea sugestiei, a simbolului si a corespondentei, prin prezentarea starilor de singuratate si de angoasa, poezia "Plumb" se incadreaza in estetica simbolista.