1. My Bad Boy (Yoongi) [Tradusă]

Descotorosit

  Astăzi, eu şi Yoongi trebuia să mergem la şcoala. Chiar nu aveam chef, plus că deja observam oameni holbându-se la noi. Yoongi conducea până la şcoala cu o faţă inexpresivă.

"Chiar vrei să mergem?" m-a întrebat. Am dat din cap în semn de nu. A luat-o la stânga rapid, îndepărtându-se de şcoală.

"Ce faci?" l-am întrebat.

"Nu ma duc la şcoala" a zis.

"Ce?! De ce?!"

"Pentru că nici tu nu vrei" s-a oprit în parcarea mall-ului.
"Doar pentru că nu vreau nu înseamnă că nu trebuie"

"O zi de chiulit nu o să te omoare" s-a dat jos, şi eu după el. Am fugit după el ca să-l prind din urmă.

"Yoongi" i-am prins mâna. S-a înfuriat şi s-a uitat la mine.

"Uite, daca vii cu mine îţi iau ceva" mi-a zis.

"Nu vreau nimic. Trebuie să merg la şcoală" mi-a cuprins faţa între palmele sale calde, cu blândeţe. M-am uitat în ochii lui negri.

"Relaxează-te" mi-a dat drumul şi a intrat în mall.

"Yoongi!" a trebuit să alerg ca să-l prind din urmă. Mergeam aproape lipită de el în timp ce am intrat într-un magazin cu haine. Am gasit o băncuţa şi m-am aşezat.

"Chae!" m-am ridicat şi am mers la el.

"Ce?" mi-a întins ceva îmbrăcăminte. Mi-a căzut faţa când am văzut.

"Nu probez asta" i-am împins mâna.

"Pentru mine, te rog" a făcut o faţă de căţeluş cerşetor. Am oftat şi m-am dus în cabina de probă, îmbrăcându-mă rapid în ce mi-a dat.

"De ce i-ar plăcea asta?" m-am uitat cu atenţie în oglindă. Un tricou neagră,cu decolteu, ce-mi lăsa la vedere abdomenul, o pereche de blugi scurţi, gri, cu tur înalt şi perechea mea albă de Converse.
Atât de multă piele la vedere... M-am uitat la picioarele mele.

"Eşti gata?" m-a întrebat. Mi-am scos capul prin perdea uitându-mă la el.

"Nu ies îmbrăcată aşa!" aproape am ţipat. Şi-a dat ochii peste cap.

"Atunci vin eu înăuntru"m-a dat la o parte şi a intrat în cabină, asigurându-se că nu-l vede nimeni. Am stat în cel mai îndepărtat colț. M-a examinat, apoi şi-a muşcat buza şi a mormăit ceva.

"Ştiam că o să-ţi stea bine" a rânjit. M-am îmbujorat şi m-am uitat în altă parte. A venit la mine, iar atunci privirile ni s-au întâlnit. Şi -a trecut degetul peste buzele mele; ştiam ce voia.

"Nu aici Yoongi" i-am şoptit.

"Doar câteva minute" s-a bosumflat.

"Acele câteva minute ne-ar băga în belele" nu m-a ascultat şi a apucat de marigini tricoul de pe mine.

"Atunci trebuie să fi tăcută, huh?" mi-a lăsat un sărut delicat pe linia maxilarului, dându-mi jos tricoul împreună cu sutienul. Şi-a lipit buzele de ale mele, mai apoi îndepărtându-se de mine şi râzând.

"Ce?" l-am întrebat. Nu a zis nimic, si doar a dat din cap. M-am încruntat şi mi-am pus hainele înapoi pe mine. M-a aşteptat afară, până m-am schimbat înapoi în uniformă. Când am ieşit din cabină avea un zâmbet mare pe faţă.

"Ce e aşa amuzant?" a mai dat o dată din cap, apoi luându-mă de mână.

"Haide, vreau mâncare" m-a tras afară din magazin. Ne-am învârtit prin mall până am găsit zona restaurantelor. El s-a dus în treaba lui, iar eu m-am pus la o masă. Dădeam din picior liniştită, aşteptându-l când scaunul din faţa mea a fost tras iar cineva s-a pus pe el. Mi-am ridicat privirea şi m-am uitat confuză la băiatul din faţa mea.

"Um pot să te ajut?" l-am întrebat.

"De ce eşti singură?"

"Îmi aştept iubitul" m-am lăsat pe spate.

"Nu ar fi trebuit sa te lase singură" şi-a sprijinit capul de mână. Era brunet, ochii săi erau negri, avea buzele roz, cărnoase şi o figură jigărită.

"E la 20 de paşi depărtare de noi" i-am zis. Mâna lui Yoongi s-a aşezat pe umărul băiatului, apoi l-a prins de guler şi l-a tras mai aproape de el. Băiatul părea speriat.

"Stai departe de iubita mea" a mârâit şi l-a aruncat. Acesta s-a lovit de un stâlp, apoi a luat-o la fugă. Yoongi a pufăit şi s-a pus jos, întinzându-mi mâncarea.

"Mănâncă" a zis cu indiferenţă. Mi-am luat beţele şi am început să mănânc.