Oh, shit

Capitolul 1

Plang. De un minut, doua trei...care s-au transformat intr-o ora, doua, trei.

Milioane de lacrimi mi se scurg pe obraji, si cu fiecare din ele, durerea se resimte din nou, din nou, si din nou. M-am taiat.

Ma intorceam cu mai multe sticle de la magazin, si in drum spre casa una s-a spart.

Eram cu el. S-a intors brusc, la auzul impactului sticlei cu asfaltul, si, intr-o secunda, am vazut cum a trecut de la curiozitate, la confuzie, la suparare, ca mai apoi sa-si indrepte privirea care devenise nervoasa, inspaimantatoare, spre mine.

Ma uitam la el incremenita. Nu stiam ce sa fac, sau sa spun. Stiam ca facusem o greseala. Lasasem sticla sa se sparga, scticla pe care el o cumparese, din care urma sa bea.

,,RIDIC-O!" a tipat deodata la mine, iar in momentul ala, mai multi oameni si-au intors privirile spre noi. N-am facut nimic. Eram prea speriata.

,,ACUM!"

Cel de-al doilea tipat al sau m-a facut sa realizez ca greseala era deja facuta, acum trebuia sa o repar..........sau macar sa incerc, chiar daca stiam ca odata ce sticla era sparta, nu mai puteai sa o refaci.

M-am aplecat sa ridic cioburile de pe jos, miscare nu prea inteligenta, avand in vedere ca eram speriata, si imi tremurau usor mainile.

O secunda. Intr-o secunda, unul din cioburi mi-a patruns pielea. A durut. A durut atat de rau incat pentru o secunda, am ramas cu privirea atintita spre el, oprindu-ma din strans.

A vazut. A vazut ca m-am ranit, din cauza lui. A vazut si nu a facut nimic, exact ca tine, ba mai mult, a spus ca m-am muscat singura doar ca sa-l impresionez.

Sa-l impresinonez? Pe EL?! E adevarat, poate odata am vrut sa fac asta. Odata am vrut sa fiu copilul lui preferat, am vrut sa fiu cea mai buna fiica, si sa fac totul perfect. Am vrut.

Am realizat ca nu-i pasa, si nici acum nu ii pasa. S-a uitat la mine cum mi-au dat lacrimile. Nu a spus nimic. Mi-a facut semn spre cosul de gunoi, dupa care plecat spre casa, lasandu-ma singura, cu cioburile, plangand.

M-am utat dupa el, asteptand sa se intoarca, sa ma intrebe daca sunt bine, sa ma ajute.

N-a facut-o, exact ca tine.

M-ai lasat plangand, cu sangele pe maini, si cu inima facuta praf. Si totusi, inca n-am invatat ca nu mai trebuie sa mai am asteptari de la altii. Sunt o proasta, stiu asta, toata lumea o stie.

Nu inteleg de ce totul se repeta la nesfarsit. Nu inteleg de ce nu durerea nu dispare. Vreau sa dispara. Trebuie sa dispara, dar nu o face. Dimportiva. Pe zi ce trece se amplifica, si ma face sa te vad in fiecare moment al zilei, si al noptii. Ma face sa te recunosc in fiecare situatie prin care trec, imi aminteste de modul in care tu ai reactionat. De cum m-ai lasat. De cum m-ai lasat suferind, singura, si sangerand. Poate nu la propriu, dar se simtea mai rau.

Cred ca ti-am mai zis. Cred ca ti-am mai zis cat de mult te urasc. Cred ca ti-am mai spus ca mi-ai distrus toata viata, ca mi-ai tocat fiecare moment, marunt de tot, facandu-mi fiiecare sentiment sa ma faca sa-mi amintesc cat de proasta eram, sunt, si ca nu detin controlul. Niciodata n-am facut-o.

Inca o data, mi-ai demonstrat ca, controlul e la tine, iar eu sunt o simpla marioneta. Si te urasc pentru asta.

Mereu o sa-ti repet asta, la nesfarsit, incercand sa te fac si pe tine sa simti durere. Incercand sa te fac sa plangi, sa-ti amintesti ca te-am iubit. As fi facut orice pentru tine, mi-as fi dat si viata pentru tine, dar ti-ai batut joc. Inca o faci. Si am ajuns sa te urasc si sa te iubesc in acelasi timp. Dar ura e mai mare, mai puternica. Si, pe zi ce trce, se intensifica, si acopera iubirea, usor usor, in fumul si sangele cu care m-ai lasat. M-ai facut sa ard, de durere, de placere. M-ai facut sa simt ceea ce credeam ca e imposibil. Mai facut sa-mi imaginez lucruri inimaginabile, si cu toate astea, m-ai facut sa ma ranesc.

Cum ti-am mai zis. M-ai mintit ca o sa-mi placa. Si te-am crezut.

Acum....acum am ramas doar cu picaturile de sange care se scurg parca cu incetinitorul de la ranile care nici pana acum nu s-au vindecat, din cauza ta. Nu stiu ce faci, ce spui, cum ma manipulezi, ca ma faci sa le deschid din nou, din nou si din nou, ca sangele sa curga usor, dar permanent.