Capitolul 12

143 7 0
                                    

Am urcat scările blocului, unde câteva zile înainte îmi spusesem să las de o parte tot ce-l înconjura pe Harry. Îmi clănțăneau dinții, iar pantalonii uzi făceau să-mi fie și mai frig.

Am ajuns și am privit ușa cu un ușor dispreț. M-a făcut să trec printr-un moment rușinos.

-Intră! –a spus Harry punându-mi mâna pe spate și lăsându-mă să trec.

Din nou culoarea de portocaliu a holului și din nou mirosul de cocos.

-Apă? –a întrebat.

Am început să zâmbesc. Mi-am amintit de data trecută când i-am cerut apă.

-Cred că deja am avut prea multă pentru astăzi. –am zis privindu-mi pantalonii.

-Cred că ar fi mai bine să ne schimbăm. –m-a informat.

L-am aprobat. Harry a început să meargă și a intrat într-un hol de lângă sufragerie.

-Vino! –a exclamat.

Am zâmbit și am început să merg spre locul de unde am auzit vocea.

Privirea mea analiza totul. Holul era vopsit în aceeași culoare ca celălalt. Era micuț. Acolo erau patru uși. Toate închise, mai puțin cea pe care a deschis-o Harry.

Am intrat în cameră. Am rămas surprinsă când am văzut că era decorată în tonuri sobre de negru și gri.

M-am încruntat și am examinat. Pereții erau de culoare gri. Nu era nimic agățat în afară de o fotografie cu un băiețel și un bărbat.

O fereastră în mijlocui unuia dintre pereți. Draperiile erau într-o culoare foarte închisă de negru.

În mijlocul camerei era un pat matimonial destul de jos acoperit de o pătură albă cu dungi gri și negre.

Pe ambele părți ale patului era câte o noptieră neagră. Deasupra uneia dintre ele era o lampă albă cu un ceas.

În fața patului era un birou, tot de culoare neagră alături de un scaun alb. Pe birou era un calculator închis. Podeaua era de lemn, iar peste un covor negru de asemenea.

M-am uitat în dreapta și am văzut un dulap în perete, unde cotrobăia Harry. Ușile erau glisante, iar una dintre ele avea oglindă.

-N-am haine de fată. –s-a scuzat, întrerupându-mi analiza. –Îți vine asta?

Băiatul mi-a arătat o cămașă ce mi-ar fi venit rochie.

-Da, mulțumesc.

A aruncat de asemenea o pătură pe pat și a închis ușile dulapului.

-Mă duc să mă schimb la baie. Tu poți să rămâi aici. –a spus.

Am aprobat și l-am privit pe Harry cum iese din cameră închizând ușa albă după el.

Am mai stat câteva secunde să analizez.

Eram in casa lui Styles.

Mi-am scos hainele, lăsându-mi doar lenjeria și mi-am pus cămașa.

După câteva secunde m-am apropiat să observ fotografia care decora peretele camerei.

Un bărbat și un copil. Nu se vedea mai nimic în poză. Băiatul părea să fie Harry.

Două ciocănituri ușpare în ușă m-am speriat. Harry a deschis ușa și a apărut cu o cămașă albă și o pereche de pantaloni gri.

-Poți să-mi dai... –a făcut o mică pauză. –Ce faci?

WHISPERS |h.s| românăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum