Love for a monster

Cap 5

MARCUS POV:
De o săptămana Selin zace într-un pat afurisit de spital, iar eu nu pot face nimic decat sa stau si sa o privesc cum aparatele o tin in viata. Din câte mi-a spus doctorul a avut mare noroc ca nu și-a fisurat pântecul,altfel nu ar mai fi putut avea niciodată copii. Cand am auzit, ca din cauza mea risca sa ii răpesc șansa de a deveni mama, am început sa ma urasc si mai mult pentru ceea ce i-am facut, hotarandu-ma ca de acum înainte sa fiu mai bun cu ea,deoarece nu vreau sa risc sa o pierd din nou. Pierdut in gândurile mele nu imi dau seama ca micuta mea luna sa trezit,uitându-se derutata prin jur.
SELIN POV:
Ma trezesc amețită uitându-ma prin jur pentru a-mi da seama unde ma aflu. Tot ce imi amintesc era ca mam înjunghiat vrând sa imi iau viata.
M:-Bine ai revenit,Draga mea.
Ma uit in direcția de unde sau auzit aceste cuvinte frumoase,si il vad pe cel care eu il urasc din tot sufletul meu. Observ ca vrea sa imi ia mâna intr-a lui, dar mi-o trag si privesc in alta parte, lacrimi făcându-și aparitia atunci cand mi-am adus aminte ce a vrut sa imi faca.
M:-Te rog nu plânge. Imi pare rau pentru tot. Te rog mai da-mi o șansa, ca sa iti dovedesc ca pot sa fiu si bun.
S:-Nu pot. Mai ales dupa tot ce ai încercat sa imi faci..
Il vad cum lasa capul in pământ si se ridica ieșind afara din salonul in care ma aflam. Vreau sa ma ridic ,dar firele care le aveam peste tot legate de mine ma împiedicau, asa ca le smulg ele incend sa scoată un sunet asurzitor. Imediat dupa câteva minute intra doctorul împreuna cu sufletul meu pereche, uitându-se panicați la mine cand ma vad in picioare, apoi uitându-se in jos ma uit si eu observând ca sângereze.
D:-De ce te-ai ridicat? Starea ta inca nu este destul de stabilă!
M:-Nu urla la ea! Altfel te lipesc de acest perete!
D:-Imi pare rau alpha.
M:-Haide Draga mea, sa ne așezăm înapoi in pat, altfel vei pierde si mai mult sânge decat ai pierdut deja.
Nu stiu din ce cauza dar ma relaxez la auzul vocii lui calme, si fac cum imi spune lasându-l sa ma ajute sa ma pun înapoi in pat. Doctorul iese afara din salon lăsându-mă din nou singura cu el.
S:-Iti mulțumesc pentru ajutor Alpha.
M:-Nu mai imi spune asa. Numele meu este Marcus, si doar tu ai voie sa imi spui asa.
Nu imi vine sa cred ca mi-a spus sa ii spun pe nume, nu stiu din ce cauza dar parca sunt într-un vis iar el e cu totul alta persoana, dar nu il cred atat de usor. Pe usa salonului intra doctorul pentru a-mi schimba bandajul care sa umplut cu sânge. In momentul cand imi pansează rana, scancesc putin iar Marcus mârâie la doctor. Imediat dupa ce a terminat, iese din salon sugerandu-mi sa imi schimb hainele, deoarece sau pătat cu sânge.
M:-Imi dai voie sa te ajut?
Stau pret de câteva secunde sa ma gândesc ce sa ii spun.
S:-Da.
Observ ca o mica speranța se aprinde in ochii lui, apoi ma ajuta sa imi dau bluza jos, si abea dupa imi dau seama ca nu am sutien pe mine, asa ca imi acopăr imediat sânii.
M:-Nu trebuie sa iti fie rusine de mine, draga mea. Esti foarte frumoasa dar acum hai sa te îmbrăcăm ca sa nu răcești, deoarece e destul de frig aici.
Il las sa ma privească,rușinea dispărând fiind înlocuită cu o senzație de relaxare si liniște in momentul cand imi pune mâna usor pe spate pentru a ma ridica putin ca sa imi iau bluza pe mine.
S:-Mulțumesc.
M:-Nu ai pentru ce,luna mea.
S:-Vreau acasa. Nu imi place aici, ma deprima acest loc.
M:-Atunci hai sa mergem.
S:-Dar doctorul a spus..
M:-Am sa vorbesc eu cu el, si o sa am eu grija de tine.
MARCUS POV:
Deja am ajuns acasa, eu ținând-o pe Selin in brațe ducand-o sus in camera mea.
S:-Unde ma duci?
Glasul ei subțire si frumos se făcu auzit dintr-o data, iar un zâmbet idiot imi apăru pe fata.
M:-In camera mea.
Imediat o simt cum muschii i se incoarda in brațele mele,si cu o voce tăiată ma întreaba:
S:-De ce acolo?
M:-Pentru ca vreau sa fiu in permanenta langa tine, pentru a avea grija de tine.
Dupa ce spun asta simt cum se relaxează la loc,dar totuși simt ca inca ii este frica de mine,iar asta ma întristează foarte tare. Stiu, am rănito si mam purtat ca un jegos cu ea,dar acum vreau sa ii dovedesc ca pot fi altfel cu ea.
O așez usor in patul mare cu așternuturi negre si fine,iar ea imediat se acoperă uitându-se speriata la mine.
SELIN POV:
Imi este atat de frica mai ales ca sunt si ranita, acum imi pote face orice mult mai usor. Il vad ca ma privește trist,iar eu ii evit privirea. Ma întind in pat întorcându-ma cu spatele la el, ca mai apoi sa simt cum o parte a patului se lasa.
M:-Selin stiu ca tiam greșit,si ca mam purtat urat cu tine, dar te rog mai da-mi o șansa, iar daca nici asa nu merge, esti libera sa pleci înapoi la familia ta,iar eu am sa ramân aici singur.
Cand aud ce imi spune ma întorc spre el privindu-l atenta,si tot ce puteam citi in privirea lui era tristete si regret, iar din nu știu ce motiv chiar l-am crezut.
S:-Doar o singura șansa.
Dintr-o data un zâmbet mic si scurt ii apare pe buze, ca mai apoi sa se uite cu drag la mine aplecandu-se si sarutandu-ma pe frunte.
M:-Iti mulțumesc. Acum am sa te las sa te odihnești. Daca vei dori cea strigo pe Linda,sau daca nu ma strigi pe mine. Bine?
S:-Da.
Si dupa ce i-am dat răspunsul,se ridica de pe pat si iese din camera închizând usor usa, iar eu pot in sfarsit sa adorm fiind foarte obosita.