Tu esti orb, n-auzi cum tipa
Moartea printre suflete vii.
Tu esti surd, nu vezi de ziduri
Copacii goi, natura gri.
Te faci ca stii, dar esti ca mine
Slab din fire, prost, in fine.
Sub stropi de ploaie, batut de vant
Imi vad sfarsitul pe o sina
Fara sa plang, cazand la pamant
Cu zambetul plin de rugina
Cu ochii deschisi privind apusul
Auzind strigate de stafii
Daca esti viata, io-s opusul
Daca esti tren, te-astept sa vii
