Sunt adesea captiva intr-o persoana
O alta persoana,
Care ma vrea ea.
Vrea sa ma contopesc intr-o
Uitare dulce,
Si comoda,
Si marginita temporal de realitatea cruda,
Pe care mi-o ascunde.
Si acea persoana,
Pe care o construiesc si o construiesc
Nu sunt eu
Dar as vrea
Sa fiu
Si sa nu fiu niciodata.
Cu totii suntem captivi intr-o alta
Fiinţă
De sticla
Netransparenta,
Sau dantela,
Neagra.
Fiecare cu gusturile lui.
Dar asteapta, ochii tai
Sunt ochii mei,
Caci lacrimile tale,
Fusesera odata ale mele
Fie si in cele mai imdepartate amintiri ale infernului trecut
Caci
Cum altfel sa te cunoac atat de bine?Dar sunt sigura ca dincolo de granite,
Suntem toti iluzii
De perfectiune si iubire
Si sufletul nostru aparent defect
Zboara
Spre o alta temnita
Din care sa evadeze din nou.Cand umbrele ruginesc
Si pasarile negre canta,
In linistea lor apasatoare
Preparand farmece despre care
Numai noi stim,
A suta nemurire naste carne
Iar varsarea cupei
cu miros de struguri, sange.
În acel ritual ne-am regasit sufletele
De lapsus existential,
Si ne-am spus
Adio
Pentru niciodata.Aşteaptă-mă la marginea de existenţă
Pe care o încâlcesc într-un labirint
Desenat între omoplaţii tăi.
CITEȘTI
Poezie Fara Sens
PoesíaCeva fără sens. Când le citești,vreau să știi că sunt pentru tine. Oricum destinatarul lor original nu va avea ocazia să-mi mai audă iubirea... Poate pentru tine,va însemna ceva mai mult:)