Umbra [ Editari minore ]

Capitolul 7 :Moarta sau vie

Totul decurgea bine , exptand faptul ca Jack a pierdut-o pe Tatiana . Mi se frange inima cand il vad atat de trist si de ingandurat . Chiar daca a cunoscut-o numai de o saptamana , o iubea foarte mult . Nici nu-mi pot da seama cum e sa-ti pierzi sufletul perechie .

Si nici nu aveam de gand sa incerc , mai ales ca abea mi l-am gasit pe Sebastian . Pacea a fost instaurata foarte repede , dar totusi am intampinat mari probleme din cauza lui Jack. Care a facut mai rau ca toti draci , insa si de data asta am scapat usor . Dar usor insemnand doar cu cateva coaste rupte si alte oase .

A trecut o luna in care m-am distrat pe cinste , dar nu pot spune acelas lucru si despre Jack . Am tot sperat ca o va uita , dar degeaba , nu poate . Asa ca am decis ca Sebastian sa devina noul Alpha , insa vom face totul in liniste .

Chiar daca asta insemna sa o facem pe la spstele fratelui meu , era necesar . Nu mai gandeste limpede , sta aproape in fiecare ora cu ea , chiar daca este moarta . Dar desigur exptand timpul cand mai atipeste o ora - doua pe zi .

Arata ca o epava numai din cauza ei , nici macar nu am cunoscut-o dar o urasc pentru ce i-a facut fratelui meu . Dar toata lumea stie ca Sebastian a omorat-o , si asta nu este tocmai placut . Se zvoneste ca ar fi facut-o din gelozie pentru ca o iubea foarte mult , si nu suporta gandul ca si-ar fi gasit sufletul perechie , doar din vina lui .

Insa asta a fost inainte sa ma intalneasca pe mine , care sunt soarele si lumea lui .

Starea cadavrului Tatianei totusi ma ingrijoreaza , pentru ca nu putreeste ca orce cadavru normal . Singura situatie e care am mai auzit-o a fost o simpla legenda , si nu prea ma interesat , dar acum insa totul devine mai captivant .

Stiu totusi ca numai sfinti devin moaste , adica bineinteles doar trupul lor , iar sufletul zboara liber spre cer . Dar noi varcolaci , suntem niste fiinte blestemate , cum s-ar zice , si nu cred ca fix Tatiana sa fi fost o adevarata sfanta sau cel putin maicuta .

Ura crestea in mine ca un foc lasat nesupraveghiat in padure , ura pentru Tatiana o emanam in fiecare celula din corpul meu . Dar nu aveam cum sa ma razbun ..... sau poate da ? Si atunci parca totul a prins sens .

M-am ridicat din patul meu comod si calduros , dand piept cu racoarea marmurei care facuse contact cu picioarele mele . Mi-am incaltat cu papuci mei pufosi de casa si am deschis incet usa , incercand sa nu fac nici un fel de zgomot , pentru Sebastian care inca dormea .

Am ramas o secunda in prag admirandu-l , apoi am inchis usa si m-am imdreptat cu pasi marunti dar totuisi hotarati spre scari . Am blestemat in gand numrul imens de trepte pe care trebuia sa le urc , dar m-am resemnat si am continuat sa urc .

Parca am primit o binecuvantare cand am pasit pe ultima treapta , eram la etajul al doilea , pe un hol cam intunecat . Nu e de mirare ca nu il prea folosim , e un loc unde amintirile isi fac simtita prezenta , dar nu genul de amintiri de care sa-ti aduci aminte cu nostalgie , ci unele care ar trebui sa ramana pe veci in acest pod.

La acest lant de amintiri neplacute se mai adauga si Tatiana , cred ca de asta parinti nostri au hotarat sa o aduca aici . Dar hai sa nu mai dezgropam trecutul , pentru ca unele lucruri sunt ascunse dintr-un motiv intemeiat .

Am continuat sa merg , pana ce am ajuns in capatul holului , iar acum o singura usa ma mai despartea de fiinta care a putut sa creeze atata ura in mine . Vroiam razbunare , asta era clar , dar daca ma gandesc mai bine...... ce mi-a facut ea ? Stiu raspunsul , ea nu mi-a facut nimic .

Am impins cu putere usa , rasufland usurata , vazand ca am picat intr-un moment prielnic in care Jack , nu este aici . Si apoi am vazut-o , nu se schimbase nimic , si totusi purta aceleasi haine ca atunci . Doar ce au fost spalate , ea arata normal , si puteam sa jur ca doarme dar stiam adevarul era moarta.....