Wall Of Glass ✔

🌌6🌌

Larkin era acasă. M-a văzut şi a rămas şocat. Eram palidă, aveam cearcăne şi mâinile înfăşurate într-un material alb.

- Harper...

- L-am spart, Larkin. i-am spus, zâmbind. Peretele este spart.

M-a luat strâns în braţe. Nu alunecam din braţele lui. Stăteam nemişcată. Lacrimile îmi înţepau ochii, iar eu le-am lăsat să iasă.

- O să fie bine, Harper. mi-a şoptit.

- Nu o să fie. i-am răspuns cu faţa afundată în umărul lui.

Larkin m-a bătut uşor pe umăr. Uitasem de parfumul lui tipic, denim şi briză de Noiembrie.
Voiam să stau pentru totdeauna în braţele lui, să nu mă lase să alunec.

- Pur şi simplu l-am spart.

- Este în regulă. Era timpul să-l spargi. Trebuia să o fac eu.

M-am uitat la el. Nu el trebuia să spargă peretele. Nu vreau să aibă acele zgârieturi.

- Nu, Larkin. Eu trebuie să-l sparg. Am făcut-o. Nu mă așteptam să se spargă.

M-a dus înăuntru şi ne-am aşezat pe canapea, să ne uităm la un film, ca în zilele bune.