Ştiam că nu am să te pierd.
De-atâta timp eşti adorat,
Căci sufletu-mi l-ai colorat
C-un zâmbet întunecat;
Şi de-mi promiți ceva, am să te cred.
Ai plecat strigând c-o să te-ntorci
Ținând pe brațe un buchet de crini-
Albi- crescuți pe câmp, prin mărăcini,
Şi-mi vei îmbrobodi părul în ciulini.
Strânge-mă la piept. Te rog să mă sufoci.
Şi gurile noastre se vor uni iar
Sub coroanele de maci arzând.
Expresia-i blocată- scriem surâzând
Despre nopți ce vin curând,
Luându-ne de pe buze gustu-amar.
